De cele mai multe ori noi avem obiceiuri aît de angrenate în personalitatea şi viaţa noastră, încît observăm că ne vine greu să le schimbăm. Uneori aceste obiceiuri par a ne da confort sau siguranţă pentru că sunt moduri atît de familiare nouă de a fi şi de a face. Alteori , suntem conştienţi de faptul că aceste obiceiuri şi deprinderi, atitudini ne dezavantajează şi totuşi le adoptăm iar şi iar, fiind prinşi într-un cerc vicios din care este foarte greu de ieşit. Vă spun, pe măsura ce practic metoda Bates, încep să înţeleg din ce în ce mai clar că obiceiurile şi deprinderile mele proaste sunt principalul obstacol în procesul de lecuire completă a vederii, că aspectul emoţional joacă un rol crucial în cauzalitatea miopiei. Pe forumul iblindness există un subiect deschis anume pe această temă (aici) în care sunt ridicate întrebări foarte interesante şi foarte importante pentru cei care practică metoda Bates. Foarte mulţi par să observe că starea emoţională de moment şi caracterul persoanei în general au o influenţă observabilă asupra cît de bine văd. Persoanele care abordează problemele şi situaţiile dificile cu încordare mintală, în general au vedere proastă. Cei care au stimă de sine scăzută sau au dificultate în luarea deciziilor şi în general cei care caută aprobarea celor din jur pentru a se simţi bine par să aibă vedere proastă, în timp ce acei care sunt încăpăţînaţi şi prompţi în deciziile lor, care au propria lor opinie şi pot s-o exprime ferm au vedere excelentă. Luînd în consideraţie cantitatea de decizii importante pe care trebuie să le luăm în viaţa noastră şi numărul de persoane pe care trebuie să le mulţumim pentru a ne atinge scopul, nu este de mirare există o epidemie globală de vedere proastă.
Cu toate acestea această observaţie nu trebuie să fie luată drept regulă - sunt şi persoane cu anxietate socială, de exemplu, care nu au probleme cu vederea. Dar ideea principală este: Cum putem să ne îmbunătăţim vederea complet fără a rezolva mai întîi problemele emoţionale care stau la baza vederii proaste?
"...Un traumatism emoţional poate fi cauza care a provocat tulburările de vedere, dar trebuie să căutăm cauza care le menţine. Dacă este o continuare a suferinţei emoţionale atunci aceasta va avea nevoie de vindecare. Dacă (aşa cum este se întîmplă cel mai des) vederea proastă este menţinută numai prin forţa obiceiului - atunci este cazul ca acel obicei să fie provocat şi schimbat; evenimentul iniţial putînd să nu aibă nici o relevanţă. În acelaşi timp, provocarea acelui obicei poate să determine noi dificultăţi emoţionale, depinzînd de gradul de rezistenţă faţă de schimbare a situaţei de fapt, şi acestea din urmă cu siguranţă că vor trebui abordate şi rezolvate." Peter Mansfield, Învăţător Bates. Cu alte cuvinte, conform autorului numai ce menţionat, cauzele vederii proaste pot să fie de naturi diferite : pe de o parte , vederea proastă poate să fie cauzată de o suferinţă sau tulburare emoţională cronică, adică care durează de ceva vreme (nu e neapărat ca această tulburare să fie patologică sau direct observabilă), iar pe de cealaltă parte miopia poate să fie pur şi simplu menţinută doar prin forţa obiceiului, adică persoana pur şi simplu s-a obişnuit să privească încordat (mai ales cînd persoanele respective au purtat un timp îndelungat ochelari sau lentile de contact.) După părerea mea, vederea proastă poate să fie atît simplă rutină, cît şi tulburare emoţională cronică în acelaşi timp, în diferite grade. Cu alte cuvinte, o persoană poate să vadă prost şi să poarte ochelari doar din rutină, el singur neştiind încă că este şi altă o cale - modul relaxat de a privi, iar în acelaşi timp acesta să aibă încă careva probleme emoţionale nerezolvate. Diferenţa constă doar în ponderea pe care o au aceşti doi factori. De aceea, atunci cînd te-ai apucat de metoda Bates, încearcă să apreciezi care factor este mai adevărat pentru tine - porţi încă cu tine o emoţie puternică nerezolvată care te face să fii permanent încordat sau mai degrabă este vorba despre o simplă rutină de a purta ochelari şi a menţine acelaşi grad de încordare. Nu uita că ambele pot să fie adevărate în diferite grade.
Ca să mă abat un pic de la subiect - un lucru care trebuie ştiut despre efectul ochelarilor de vedere şi lentilelor de contact este: ca să poţi vedea permanent la fel de clar prin ei este nevoie ca acelaşi grad de eroare de refracţie să fie produs în continuu, adică acelaşi grad de încordare vizuală/mintală trebuie menţinut în permanenţă . Orice uşurare a încordării nu mai este posibilă, deoarece focusarea cu ochelari ar fi incorectă şi imaginea ar deveni neclară. Astfel, relaxarea este descurajată, şi ideea că vederea necesită efort este încurajată. Aşadar, cînd porţi ochelari, o imagine clară este posibilă doar dacă vederea este încordată! Aţi notat? Doar cînd vedere este încordată. Dacă cumva în anumite circumstanţe ochii ar putea să să relaxeze şi să vadă mai bine, cu ochelari acest lucru este imposibil pur şi simplu. Dar despre asta, într-un alt capitol.
Iată ce spune administratorul aceluiaşi forum despre legătura dintre emoţionalitate/personalitate şi vedere:"O mulţime de probleme umane sunt de fapt rezultatul suprimării a cine eşti cu adevărat în favoarea unei idei care în realitate nu te ajută. Din perspectiva lui Bates, aceste idei iau forma unor idei ca ""Trebuie să-mi încordez ochii ca să văd", "Trebuie să depun efort/să mă încordez pentru a reuşi ceva", "Trebuie să-mi controlez ochii", şi orice alte idei mai subtile, mai intime şi inconştinete care îi fac pe oameni să creadă că felul în care îşi folosesc ochii (şi văd prost) este cea mai bună opţiune.Fie că este de la părinţi sau mediul înconjurător, sau de la altceva, te fixezi pe nişte idei despre cum şi ce trebuie să fii care vin în contradicţie cu cine eşti. Astfel, dacă ceea ce faci, sau ceea ce spui, sau ceea ce în orice alt mod te prezinţi a fi este în discreptanţă cu ceea cine eşti cu adevărat, înseamnă că te suprimi pe tine însuţi şi singurul lucru care poţi să-l aştepţi de la asta este dezastru.
Dacă simţim că timpul ne este limitat, că spaţiul ne este limitat, că opţiunile noastre sunt limitate, şi ne imaginăm presiunea acestor limitări, şi alegem să le abordăm prin suprimarea de sine, atunci nu avem decît dezastru. A mulţumi pe ceilalţi dintr-un sentiment de obligaţie de a mulţumi (şi nu dintr-o decizie care să reflecte adevărata noastră expresie a cine suntem ) este una dintre alte asemenea capcane.
Aşadar, practicile din metoda Bates sunt un mjloc de a te împinge încet către cine eşti, sau să te facă să laşi temporar la o parte ceea ce nu eşti tu"
Am intitulat această postare "Disciplina Relaxării". Ce am avut în vedere printr-un asemnea concept pînă la urmă? Este simplu şi complex în acelaşi timp. Simplu - Spune chiar acum în acest moment "Nu" încordării mintale, "Nu" oricărei justificări de a continua modul încordat de a face şi de a fi. Este o decizie în acest moment şi pentru acest moment între Relaxare şi Încordare . De ce complex - Pentru că a spune "Nu" acestei tensiuni, încordări mintale presupune mai multe lucruri: Uneori presupune să spui "Nu" atunci cînd vrei întra-adevăr să spui "Nu" şi viceversa - să spui "Da" atunci cînd vrei să spui "Da". Cu alte cuvinte, nu amîna să fii tu însuţi, nu amîna să spui ce gîndeşti atunci cînd simţi că este cazul, nu amîna Modul Relaxat de a fi. Un lucru interesant pe care l-am constatat la mine este faptul că deşi practic de mult timp metoda Bates şi am învăţat prin propria experienţă diferenţa dintre adevărata relaxare şi încordare, ştiu care anume lucruri mă fac să fiu relaxat (mobilitate, palming, privire la detalii, acceptanţă de sine, răbdare, observare mişcării opoziţionale etc) şi dimpotrivă - ce lucruri mă fac să fiu încordat (nerăbdare, grabă, suprasolicitare, agitaţie, plictiseală, perfecţionism etc ) cu toate că ştiu toate aceste lucruri, de multe ori mă surprind practicînd anume pe acelea care generează încordare. Oare de ce? Pentru că aşa cum am spus şi la începutul acestei postări - sunt nişte obiceiuri (proaste) atît de angrenate în personalitatea noatră, încît deşi le conştientizăm nocivitatea lor şi înţelegem că ele ne dezavantajează, totuşi continuăm să le practicăm iar şi iar, de parcă ele ar avea o inerţie a lor, de parcă ar fi vii. În acest sens "Disciplina Relaxării" vine să "ţină în hăţuri" aceste obiceiuri proaste pînă ce le vei elimina cu totul şi le vei înlocui cu obiceiurile bune, care te avantajează şi promovează modul relaxat de a fi, modul care este cel mai natural. Cu cît mai mult vei practica metoda Bates şi vei învăţa diferenţa dintre relaxare şi încordare, cu atît Disciplina Relaxării va deveni mai importantă. Iar acum, dacă eşti abia la început şi încă n-ai învăţat această diferenţă - primul lucru pe care ar trebui să-l faci este anume acesta: să constatezi şi să-ţi demonstrezi ţie însuţi prin propria experienţă că relaxarea mintală şi practicile Bates promovează vederea clară, iar încordarea mintală determină vedere proastă.
