Cam de mult nu prea am scris pe acest blog. Vederea mea e din ce în ce mai bună pe zi ce trece, cu toate că am și căderi uneori. Lucrurile au început să să se normalizeze la mine, și respectiv, starea emoțională a început să devină mai echilirată, fapt care un impact apreciabil asupra vederii.
Este foarte interesant să observi comportamentele altor oameni cu miopie (cu ochelari). Cît îmi este de ușor acum să observ la legătura dintre starea emoțională și vedere. Ca regulă, persoanele mioape au această credință adînc fixată în mintea lor - că pentru a reuși, pentru a obține succes și pentru a fi apreciat de ceilalți este nevoie de mult efort, sacrificiu, chiar suferință. Probabil că cea mai tipică caracteristică a profilului persoanei mioape este căutarea aprobării din partea celorlalți și suprimarea, neexprimarea trăirilor emoționale, cel puțin neexprimarea deplină a lor. Este de menționat faptul că din punct de vedere psihologic încordarea care cauzează miopia se deosebește de cea care cauzează presbiopia (adică vederea neclară îndeaproape, care apare de obicei după 40 ani), deși nu există nici o îndoială că ambele au la origine o anumită formă de încordare mintală.
La rîndul lor, persoanele cu miopie par să să includă două categorii distincte. Prima categorie include de obicei persoanele mai tinere ca vîrstă la care ”simptomele” emoționale ale miopiei sunt mult mai aparente. Iar a doua categorie , ca regulă, va conține persoanele mai mature ca vîrstă la care manifestările emoționale exterioare nu par să trădeze neapărat o asemenea starea interioară de tensiune. În general, din punct de vedere social și emoțional acestea nu par să se deosebească mult de persoanele cu vedere normală. În postarea anterioară, unde am redat cîte ceva din teza lui Robert Lichtman despre originile miopiei, am menționat și despre acest fapt interesant - că nivelul de anxietate la persoanele cu miopie mai mare de -3 dioptrii este cam același ca și la persoanele cu vederea normală, nivelul de anxietate fiind ridicat anume la cei cu miopie de pînă la -3 dioptrii. Persoanele din a doua categorie, se pare, au reușit să treacă peste sau să suprime într-un fel anxietatea, starea emoțională care a condiționat apariția miopiei, în același timp păstrînd tensiunea care menține această miopie, mai ales dacă au purtat ochelari mult timp. Cei din prima categorie, fie ca deja au început să poarte ochelari sau încă nu, manifestă destul de clar o anumită tensiune, neliniște, încordare emoțională, deși adesea ar putea să o ascundă sub diferite măști. Pînă la urmă, nu cred că poate fi trasă o linie absolut clară între aceste două categorii, dar o distincție este importantă.
După anumite statistici, este estimat că aproximativ 25 % din toată populația globului pămîntesc este afectată de miopie, ceea ce înseamnă că fiecare al 3-lea om are miopie mai mult sau mai puțin avansată; practic este aproape o epidemie globală.
