MOBILITATEA

            După părerea mea mobilitatea este cel mai interesant aspect al metodei lui Bates. Capitolul XV din cartea "Vedere perfectă fără ochelari" se intituleză în original "Shifting and Swinging", ceea ce în traducere ar însemna "Mutare şi Balansare", dar ceea ce este important nu sunt noţiunile , ci experienţa acestor senzaţii vizuale. Mobilitatea este un principiu oarecum simplu şi anume că ochii, atenţia vizuală trebuie să se mişte pentru ca vederea să fie clară. Ochii normali, care văd bine se află într-o permanentă mişcare, deşi foarte discretă şi rareori observabilă, pe cînd ochii care nu au vedere perfectă nu se mai mişcă la fel -se mişcă mai puţin, se mişcă încordat sau se mişcă foarte puţin.

            "Сînd ochiul cu vedere normală priveşte o literă fie de aproape sau de la distanţă, litera poate să pară că pulseată, sau că se mişcă în diferite direcţii, dintr-o parte în alta, sus şi jos, sau în direcţie oblică. Cînd acesta priveşte de la o literă la alta pe fişa de testare Snellen, sau de la o parte  a literei la alta, nu doar litera, ci şi întreg rîndul de litere şi toată fişa poate să pară că se mişcă dintr-o parte în alta. Această aparentă mişcare se datorează faptului mişcării/schimbării direcţiei ochiului, şi aceasta (mişcarea aparentă) este întotdeauna în direcţie opusă mişcării lui (a ochiului). Dacă piveşti în partea de sus a literei, litera este dedesubtul liniei vederii, şi de aceea, pare că se mişcă în jos. Dacă priveşti  în partea de jos, litera se află deasupra liniei de vedere, şi, deeaceea pare că se mişcă în sus. Dacă te uiţi  în în stînga literei, aceasta din urmă este la drepta liniei viziunii şi pare că se mişcă spre dreapta. Dacă te uiţi la drepta ei, ea este la stînga liniei viziunii şi pare că se mişcă la stînga.

             Persoanele cu vedere normală sunt rareori conştienţi de această iluzie şi pot avea dificultăţi în a şi-o demonstra, cu toate acestea în fiecare caz care a ajuns sub observaţia mea acestea întotdeauna au putut, într-o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, să facă acest lucru. Cînd vederea este imperfectă literele rămîn statice, sau chiar se mişcă în aceeaşi direcţie ca şi ochiul.

             Este imposibil pentru ochi de a se fixa pe un punct mai mult de o fracţiune de secundă. Dacă acesta încearcă să facă asta, va începe să se încordeze şi vederea va scădea. Acest fapt poate fi uşor demonstrat prin  a încerca de a privi fix  o parte a unei litere pentru o perioadă semnificativă de timp. Indiferent de cît de bună este vederea, ea (litera) va începe să se înceţoşeze (să fie neclară), sau chiar va dispărea, iar uneori efortul de a ţine privirea fixă asupra ei va produce durere. În anumite cazuri excepţionale unele persoane par a fi capabile de a ţine privirea fixă asupra unui punct pentru o perioadă considerabilă de timp; persoanele ele însele crezînd că ele privesc fix acel punct, însă asta se întîmplă doar pentru că ochiul se mişcă în mod inconştient, mişcările fiind atît de rapide încît obiectele par a fi văzute toate la fel în acelaşi timp.

            Mişcarea ochiului cu vedere normală de obicei nu este evidentă, dar prin examinarea directă cu oftalmoscopul aceasta poate fi întotdeauna demonstrată. Dacă unul dintre ochi este examinat cu acest instrument în timp ce celălalt priveşte o suprafaţă mică drept înainte, ochiul care este examinat, ce urmeză mişcările celuilalt, este văzut mişcîndu-se în diferite direcţii, dintr-o parte în alta, de sus în jos cu o traiectorie de obicei variabilă. Dacă vederea este normală aceste mişcări sunt extrem de rapide şi nu sunt însoţite de careva aparenţă de efort. Mişcarea ochiului cu vedere defectuoasă, dimpotrivă, este mai lentă,  pendulările lui fiind mai largi, iar mişcările sunt convulsive şi făcute cu aparent efort."       W. H. Bates

FIXAŢIA CENTRALĂ

            Cartea lui W. H. Bates "Vedere perfectă fără ochelari" se începe în felul următor: "Citeşti defectuos? Poţi tu să observi că atunci cînd te uiţi la primul cuvînt, sau la prima literă, a unei fraze tu nu vezi cel mai bine acolo unde te uiţi, că vezi alte cuvinte, sau alte litere, la fel de bine sau mai bine decît la cea la care te uiţi? Observi de asemenea că cu cît mai tare încerci să vezi cu atît mai rău vezi? "          

              "Cînd vederea este normală ochiul vede o parte din întregul pe care-l priveşte cel mai bine şi toate celelalte părţi mai rău pe măsură ce ochiul este mutat de la punctul de maximă vedere/focusare. Cînd vederea este imperfectă ochiul încearcă să vadă  o parte considerabilă  din cîmpul său vizual la fel de bine în acelaşi timp.  Orice lucru care odihneşte/relaxează ochiul tinde de a restabili puterea normală a fixaţiei centrale. Aceasta din urmă poate fi de asemenea redobîndită  prin a o practica în mod conştient, şi aceasta este uneori cea mai uşoară cale de îmbunătăţi vederea. Cînd persoana devine conştientă de faptul că ea vedea o parte din cîmpul vizual mai bine decît restul, de obicei devine posibil ca ea să reducă aria văzuttă cel mai bine."  W.  Bates. Cu alte cuvinte fixaţia centrală înseamnă să vezi un oarecare punct/detaliu cît mai mic mai bine decît orice alt punct/detaliu din cîmpul tău vizual.

              "Ochiul este  o cameră foto minusculă, care corespunde în mai multe aspecte foarte exact cu aparatul neînsufleţit folosit în fotografiere. Într-o oarecare privinţă, totuşi, este o mare diferenţă între aceste două instrumente. Placa senzitivă a camerei este egal senzitivă în fiecare parte;; retina, însă, are un punct de maximă senzitivitate, şi orice altă parte este mai puţin senzitivă pe măsură ce se depărtează de acel punct.. Acest punct de maximă senzitivitate este numit "fovea centralis", literal - "gaura centrală"…

                Cînd vederea este normală  senzitivitatea fovea-ei este normală, dar cînd, din oarecare motive, vederea este defectuoasă, senzitivitatea fovea-ei scade, astfel încît ochiul vede la fel de bine, sau chiar mai bine, cu alte părţi ale retinei.. Contrar concepţiei generale, partea văzută cel mai bine cînd vederea e normală este extrem de mică. Manualele de specialitate  spun că la distanţa de şase metri o suprafaţă cu diametrul de 13 mm poate fi văzută cu maximă viziune, dar oricine ar încerca  la această distanţă să vadă fiecare parte chiar şi a celei mai mici litere de pe  Fişa de testare Snellen - diametrul căreia este de  6 mm - la fel de  bine în acelaşi timp va deveni imediat miop. De fapt, cu cît mai mult punctul de maximă viziune se apropie de un punct matematic care nu are suprafaţă (care este egal cu zero), cu atît mai bună este vederea"  W. Bates    Altfel spus, cu cît punctul fixaţiei centrale, adică punctul pe care-l vezi cel mai bine este mai mic cu atît acuitatea vizuală este mai puternică.  Este nevoie ca mintea să deceleze detalii cît mai mici  pentru ca vederea să fie perfectă. Te-ai surprins vreodată privind în gol fiind luat de un anumit gînd sau reverie astfel încît ochii tăi să nu se uite la nimic concret? Ei, bine cam asta face ochiul miop tot timpul, îmtr-o măsură sau alta, vede o parte din cîmpul său vizual  la fel de bine, mai exact spus - şters ca şi orice alt punct din acea parte. Apropo de reverie şi privirea în gol, atunci cînd visaţi cu ochii deschişi, mai bine închideţi-i şi visaţi cu ochii închişi, e mult mai relaxant şi interesant.

              "Pentru a învăţa să vadă cel mai bine acolo unde se uită, de obicei este util ca pacientul (Bates desigur că a învătat de doctor şi de aceea numea persoanele pe care le lecuia "pacienţi") să se gîndească la punctul care nu este privit direct ca fiind mai puţin distinct decît punctul pe care îl priveşte direct, în loc să se gîndească la punctul privit direct ca fiind văzut cel mai bine, asta pentru că  cea din urmă practică, în cele mai multe cazuri, are tendinţa de a intensifica încordarea sub care ochiul şi aşa se chinuie deja.. O parte dintr-un obiect este văzută cel mai bine doar atunci cînd mintea este mulţumită să vadă cea mai mare parte ai lui indistinct, , şi pe măsură ce gradul de relaxare creşte suprafaţa văzută mai rău se măreşte, pînă cînd surpafaţa văzută cel mai bine nu devine decît un punct.

               Limitele vederii depind de gradul de fixaţie centrală. O persoană ar putea să citească un  semn jumătate de milă depărtare cînd el vede toate literele la fel, cînd, însă el este învăţat să vadă o literă cel mai bine atunci el va putea să vadă litere de care nici nu ştia că sunt acolo. Unii oameni sunt capabili să vadă lunile lui Jupiter cu ochiul liber. Asta nu este din cauza unei superiorităţi în structura ochilor lor, dar din cauza că ei au atins un grad  de fixaţie centrală mai mare decît majoritatea oamenilor civilizaţi". Bates

RELAXAREA

             În postul trecul am făcut o scurtă introducere despre cam ce înseamnă Metoda Bates şi în ce constă procesul de restabilire a vederii  prin metoda dată. Tot acolo am menţionat despre cele 3 principii după care funcţionează vederea bună. Acum haideţi să discutăm despre acestea şi să începem cu Relaxarea.

             Relaxarea este probabil starea optimă a organismului, starea cea mai potrivită pentru a funcţiona, cu excepţia cazurilor de situaţie limită în care stresul şi efortul spontan sunt indispensabili supravieţuirii. Dar cu timpul oamenii au început să reacţioneze cu stres chiar şi la situaţiile în care viaţa lor nu este neaparat în pericol.  Dar ce se va întîmpla atunci cînd acest stres este prelungit? Foarte multe boli au fost asociate cu stresul - anxietatea, atacurile de panică, boli cardio-vasculare, boli ale tractului digestiv etc.  Nu este exclus ca stresul să fie legat şi de miopie şi de alte erori de refracţie. Este evident că nu fiecare persoană va deveni mioapă ca şi răspuns la stres, dar cu siguranţă unele persoane vor începe să dezvolte miopie sau alte erori de refracţie. Dar de ce ar reacţiona cineva cu stres la o situaţie care nu cere aceasta. Se pare că credinţa care stă la baza unui asemenea comportament este aceea că pentru a reuşi să faci ceva bine este nevoie ca să depui neapărat un efort. Probabil că această credinţă o are (conştient sau inconştient) şi persoana mioapă. Bates spunea că "această idee este băgată în noi încă din leagăn" şi că "întregul sistem educaţional se bazează pe aceasta".  Bates era destul de critic cu sistemul educational de pe timpul lui, care nu s-a schimbat foarte mult de atunci şi pînă în prezent - acelaşi mod de face pe copii să înveţe. Bates face aluzie la faptul că şcoala este un semnificativ focar a unor obiceiuri vizuale proaste care duc la miopie. Iată ce are de spus Bates despre sistemul educaţional şi legătura lui cu credinţa necesităţii efortului, despre care vorbeam mai sus: "Este la fel de natural pentru ochi să vadă, precum este pentru minte să dobîndească cunoştinţe, şi orice efort în oricare din aceste cazuri nu numai că este inutil, dar zădărniceşte scopul în cauză. Este posibil să forţezi cîteva informaţii în mintea unui copil prin diverse metode de constrîngere, dar nu-l vei putea face să înveţe nimic. Informaţiile vor rămîne, dacă îndeobşte vor rămîne, ca lemnul putred în creier. Ele (informaţiile) nu contribuie cu nimic la procesele vitale ale gîndirii; şi deoarece ele nu au fost dobîndite în mod natural şi nu au fost asimilate, ele distrug impulsul natural al minţii de a dobîndi cunoştinţe, şi pînă cînd copilul absolveşte şcoala sau colegiul, aşa cum se întîmplă de obicei, el nu numai că nu ştie nimic dar , în majoritatea cazurilor,  nu mai este nici capabil să înveţe". Oh, cît de valabil este asta şi în zilele noastre. Ai avut vreodată senzaţia că şcoala nu prea te-a învăţat nimic care într-adevăr să-ţi foloseacă la ceva practic, că toata viaţa de şcolar şi chiar de student nu ai făcut altceva decăt să toceşti, adică să "zubreşti", cum se mai spune, şi apoi să regurgitezi ceea ce-ai "tocit" în faţa profesorului de dragul notelor. Da, desigur, a fost frumos la şcoală - colegi, peripeţii, ce mai ..."Ani de liceu, cu absenţe la română etc" ; cine n-ar vrea să se mai întoarcă la şcoală măcar pentru o zi. Dar cînd vine vorba de cunoştinţe e cu totul altceva.  Dacă ai aşa senzaţie acum, atunci Bates ţi-ar spune "Ai dreptate". Dar asta e o un pic altă discuţie. Acum înapoi despre vedere şi relaxare. 

             În conformitate cu Bates, toate erorile de refracţie, inclusiv miopia se datorează unui efort de a vedea, unei tensiuni mintale,  efort care produce o încordare a muşchilor extraoculari, fapt care duce la deformarea globului ocular iar în consecinţă - la vedere imperfectă -  miopie, hipermetropie, astigmatism sau combinaţie a acestora, în dependenţă de modul în care globul ocular este deformat. Bates mai spunea că pentru fiecare dintre aceste erori de refracţie există diferite moduri în care ochii se încordează. Iar orice fel de încordare a ochilor se datorează unei tensiuni mintale! Deci tensiunea mintală este cauza principală. Citind aceste rînduri poate că ai vrea să te opreşti şi să te gîndeşti "Oare în viaţa mea există vre-un stres, vre-o încordare, vre-o refulare de emoţii negative la care nu am prea atras atenţia pînă acum, ce-ar fi dacă acel stres  începuse încă de cînd ai început să nu mai vezi bine? Încearcă să-ţi aminteşti cam cînd ai început să vezi rău...1 an în urmă, 2, 5, 10 ani, poate încă de cînd erai copil obervaseşi că vederea ta începe să se deterioreze. Ce se petrecea atunci în viaţa ta? Încearcă să-şi aminteşti, fă un mic brainstorming şi poate că în final ai putea să faci o legătură dintre momentul în care miopia începea să apară şi ceea ce se întîmpla atunci în viaţa ta la acea etapă. Eu, de exemplu, prima dată am observat că acuitatea mea vizuală se deteriora încă de cînd eram clasa 5-a şi cu siguranţă pot să fac o legătură dintre faptul că începeam  să văd rău şi ceea ce se întîmpla cu personalitatea mea în acea perioadă.                                                     

            "Actul vederii este unul pasiv. Lucrurile sunt văzute, tot aşa cum sunt simţite, sau auzite sau gustate, fără vre-un efort sau act voliţional din partea subiectului. Cînd vederea este perfectă literele pe fişa de testare aşteaptă, perfect negre şi perfect distincte, să fie recunoscute. Ele nu trebuie să fie văzute; ele pur şi simplu sunt acolo. În cazul vederii imperfecte ele sunt văzute şi urmărite/vînate. Ochiul se duce după ele. Un efort este făcut de a le vedea. Muşchii corpului sunt presupuşi pentru a nu fi nciodată în repaus. Vasele sanguine, cu învelişurile lor musculare, nu sunt niciodată în repaus. Chiar şi în somn gîndul nu se opreşte.  Dar condiţia normală a nervilor de simţ - de auz, vedere, gust şi pipăit - este una de odihnă/relaxare. Asupra lor se poate de acţionat: ei însă nu pot acţiona. Nervul optic, retina şi centrii vizuali ai creierului sunt la feli de pasivi ca şi unghia. Ei nu au absolut nimic în structura lor pentru a le da posibilitatea de a face ceva, şi cînd aceşitea sunt subiectul unui efort din exterior eficienţa lor este întotdeauna slăbită. " W. H. Bates.                                            

             Mintea este sursa tuturor acestor eforturi din surse externe aduse să exercite presiune asupra ochiului. Fiecare gînd despre efort în minte, de orice fel, transmite un impuls motor înspre ochi, şi fiecare asemenea impuls cauzează o deviaţie de la normal în forma globului ocular şi micşorează senzitivitatea centrului  de vedere. Deaceea, acel care doreşte să aibă vedere perfectă, acela trebuie să nu aibă nici un gînd de efort în minte. Tensiunea mintală de orice gen întotdeauna produce încordare a ochilor fie ea conştientă sau inconştientă, iar dacă încordarea se manifestă sub forma unui efort de a vedea,  atunci o eroare de refracţie este întotdeauna produsă." Bates  

             "Obiectul tuturor metodelor folosite pentru tratarea vederii imperfecte fără ochelari este de a asigura odihnă sau relaxare, în primul rînd a minţii şi apoi a ochilor. Odihna/Relaxarea întotdeauna îmbunătăţeşte vederea. Efortul întotdeauna o înrăutăţeşte. Persoanele care doresc să-şi îmbunătăţească vederea ar trebui să înceapă prin a-şi demonstra aceste fapte" W. H. Bates. Cu alte cuvinte, dacă ai decis că vrei să-ţi înbunătăţeşti vederea atunci ceea ce-ar trebui să faci în primul şi-n primul rînd este să înţelegi şi să-ţi demonstrezi ţie însuţi că relaxarea îţi ajută ochii, iar încordarea scade vederea. Poate că ai observat acest lucru şi singur, înainte de a auzi de metoda Bates - cîteodată parcă vedeai mai bine cînd erai echilibrat şi aveai dispoziţie, şi dimpotrivă - cînd erai deprimat, agitat, enervat sau cu dispoziţie proastă parcă vedeai mai rău. Dar poate că nici n-ai observat aceste fluctuaţii de vedere, mai ales dacă ai purtat tot timpul ochelari. Oricum, nu contează - dacă ai luat decizia să încerci metoda aceasta este primul lucru care trebuie să-l faci - să vezi că vederea fluctuează în funcţie de starea mintală în care te afli şi fluctuaţiile vor deveni tot mai evidente pe măsură ce o  să practici metoda. 

              "Toate erorile de refracţie şi multe alte probleme de  ale ochilor sunt lecuite prin relaxare, dar există multe căi de a obţine această relaxare, toţi pacienţii nu pot să obţină relaxare în acelaşi mod." W. Bates accentuează încă o dată că relaxarea  trebuie să fie scopul oricărei metode de tratare a erorilor de refracţie, dar modurile în care se poate obţine relaxarea sunt diverse şi nu toate persoanele vor fi lecuite prin aceeaşi practică de relaxare.  

CE ESTE METODA BATES?

            Din postul precedent în care am relatat un pic despre biografia acestui oftalmologist remarcabil şi nonconformist pe nume Bates, se poate de înţeles cam în ce constă metoda lui. Dar înainte de vorbi despre ce este Metoda Bates este foarte important să accentuez încă o dată ceea ce Metoda Bates NU ESTE.  Metoda Bates nu înseamnă exerciţii şi cu atît mai mult nu înseamnă exerciţii de antrenare a muşchilor ochilor.  Este important să dau o asemenea definiţie negativă a metodei pentru că ea a fost interpretată eronat de unii autori care promovează restabilirea vederii prin metode naturale şi care o numesc în mod greşit "metoda Bates".  Eu însumi am început să-mi restabilesc vederea printr-o metodă care era numită "Bates", dar care punea accent în mod special pe exerciţii de "întărăre" a muşchilor ochilor, rezultatele căreia m-au entuziasmat la început, dar pe măsură ce constatam că stagnez am început să ma dezamăgesc. Despre aceasta am povestit mai în detaliu în primul post de pe acest blog.

             Dacă ar fi să exprim  într-un cuvînt esenţa metodei Bates atunci acest cuvînt ar fi Relaxare. Dacă ar fi să pun în două cuvinte acelaşi lucru aş spune Relaxare şi Balansare universală. Iar în trei cuvinte metoda lui William H. Bates ar suna aşa: Relaxare, Balansare Universală  şi Fixație centrală.  De fapt, aceste trei cuvinte reprezintă cele  trei principii  care stau la baza unei Vederi Perfecte, după Bates (şi din experienţa mea şi multor altor  oameni).  Acestea sunt 3 moduri, condiţii de funcţionare a unei vederi bune, clare. Ochii care sunt normali, văd bine îndeplinesc aceste 3 condiţii, principii în mod inconştient, adică fără ca persoana să fie conştientă de asta sau să facă vre-un efort pentru a le îndeplini. Aceste principii sunt interdependente astfel încît dacă aplici unul, celelalte două pot să se manifeste în mod automat.

              Înainte de a purcede la a expune fiecare principiu în parte ar fi util de a clarifica care este de fapt scopul procesului de restabilire a vederii sau ce ar însemna să-ţi restabileşti vederea prin Metoda Bates. Procesul de restabilire a vederii bune  înseamnă imitarea principiilor/modului de funţionare a sistemului vizual cu vedere normală, iar scopul acestui proces este ca ochii să poată imita acest mod de funcţionare în mod inconştient (fără implicarea voinţei conştiente) aşa cum face ochiul normal, sănătos.  În această ordine de idei sintagma "restabilirea vederii" poate fi înlocuită cu o sintagmă mai exactă - "reeducarea vederii", deoarece ceea ce necesită a fi "restabilit" se află în minte şi nu în ochi, ochii sunt doar un instrument - mintea este cea care îi conduce.  Este foarte important să ţinem minte acest lucru pentru a nu ne amăgi că este nevoie să lucrăm asupra ochilor şi astfel  să neglijăm ceea ce este cel mai important şi anume mintea.  La urma urmei, nu-i aşa tindem să credem că este nevoie să facem careva exerciţii pentru ochi pentru a întării,  a tonifia muşchii acestora, sau că trebuie cumva să reparam, să schimbăm ceva în sctructura ochiului (este adevărat că în conformitate cu Bates că globul ocular cu eroare de refracţie într-adevăr are o formă distorsionată faţă de cel normal, dar aceasta este ceva temporar  nu este constant şi se datorează încordării mintale şi obiceiurilor proaste de a privi) prin careva exerciţii pare mult mai substanţială, mult mai credibilă şi astfel mult mai atractativă decît idea că este nevoie de lucrat asupra minţii, asupra obiceiurilor mintale, ultima părînd la prima vedere mai degrabă ceva metafizic, inaccesibil. Bates spunea că erorile de refracţie (vederea proastă) se datorează în principal "obiceiurilor incorecte de gîndire".