MOBILITATEA

            După părerea mea mobilitatea este cel mai interesant aspect al metodei lui Bates. Capitolul XV din cartea "Vedere perfectă fără ochelari" se intituleză în original "Shifting and Swinging", ceea ce în traducere ar însemna "Mutare şi Balansare", dar ceea ce este important nu sunt noţiunile , ci experienţa acestor senzaţii vizuale. Mobilitatea este un principiu oarecum simplu şi anume că ochii, atenţia vizuală trebuie să se mişte pentru ca vederea să fie clară. Ochii normali, care văd bine se află într-o permanentă mişcare, deşi foarte discretă şi rareori observabilă, pe cînd ochii care nu au vedere perfectă nu se mai mişcă la fel -se mişcă mai puţin, se mişcă încordat sau se mişcă foarte puţin.

            "Сînd ochiul cu vedere normală priveşte o literă fie de aproape sau de la distanţă, litera poate să pară că pulseată, sau că se mişcă în diferite direcţii, dintr-o parte în alta, sus şi jos, sau în direcţie oblică. Cînd acesta priveşte de la o literă la alta pe fişa de testare Snellen, sau de la o parte  a literei la alta, nu doar litera, ci şi întreg rîndul de litere şi toată fişa poate să pară că se mişcă dintr-o parte în alta. Această aparentă mişcare se datorează faptului mişcării/schimbării direcţiei ochiului, şi aceasta (mişcarea aparentă) este întotdeauna în direcţie opusă mişcării lui (a ochiului). Dacă piveşti în partea de sus a literei, litera este dedesubtul liniei vederii, şi de aceea, pare că se mişcă în jos. Dacă priveşti  în partea de jos, litera se află deasupra liniei de vedere, şi, deeaceea pare că se mişcă în sus. Dacă te uiţi  în în stînga literei, aceasta din urmă este la drepta liniei viziunii şi pare că se mişcă spre dreapta. Dacă te uiţi la drepta ei, ea este la stînga liniei viziunii şi pare că se mişcă la stînga.

             Persoanele cu vedere normală sunt rareori conştienţi de această iluzie şi pot avea dificultăţi în a şi-o demonstra, cu toate acestea în fiecare caz care a ajuns sub observaţia mea acestea întotdeauna au putut, într-o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, să facă acest lucru. Cînd vederea este imperfectă literele rămîn statice, sau chiar se mişcă în aceeaşi direcţie ca şi ochiul.

             Este imposibil pentru ochi de a se fixa pe un punct mai mult de o fracţiune de secundă. Dacă acesta încearcă să facă asta, va începe să se încordeze şi vederea va scădea. Acest fapt poate fi uşor demonstrat prin  a încerca de a privi fix  o parte a unei litere pentru o perioadă semnificativă de timp. Indiferent de cît de bună este vederea, ea (litera) va începe să se înceţoşeze (să fie neclară), sau chiar va dispărea, iar uneori efortul de a ţine privirea fixă asupra ei va produce durere. În anumite cazuri excepţionale unele persoane par a fi capabile de a ţine privirea fixă asupra unui punct pentru o perioadă considerabilă de timp; persoanele ele însele crezînd că ele privesc fix acel punct, însă asta se întîmplă doar pentru că ochiul se mişcă în mod inconştient, mişcările fiind atît de rapide încît obiectele par a fi văzute toate la fel în acelaşi timp.

            Mişcarea ochiului cu vedere normală de obicei nu este evidentă, dar prin examinarea directă cu oftalmoscopul aceasta poate fi întotdeauna demonstrată. Dacă unul dintre ochi este examinat cu acest instrument în timp ce celălalt priveşte o suprafaţă mică drept înainte, ochiul care este examinat, ce urmeză mişcările celuilalt, este văzut mişcîndu-se în diferite direcţii, dintr-o parte în alta, de sus în jos cu o traiectorie de obicei variabilă. Dacă vederea este normală aceste mişcări sunt extrem de rapide şi nu sunt însoţite de careva aparenţă de efort. Mişcarea ochiului cu vedere defectuoasă, dimpotrivă, este mai lentă,  pendulările lui fiind mai largi, iar mişcările sunt convulsive şi făcute cu aparent efort."       W. H. Bates