Relaxarea este probabil starea optimă a organismului, starea cea mai potrivită pentru a funcţiona, cu excepţia cazurilor de situaţie limită în care stresul şi efortul spontan sunt indispensabili supravieţuirii. Dar cu timpul oamenii au început să reacţioneze cu stres chiar şi la situaţiile în care viaţa lor nu este neaparat în pericol. Dar ce se va întîmpla atunci cînd acest stres este prelungit? Foarte multe boli au fost asociate cu stresul - anxietatea, atacurile de panică, boli cardio-vasculare, boli ale tractului digestiv etc. Nu este exclus ca stresul să fie legat şi de miopie şi de alte erori de refracţie. Este evident că nu fiecare persoană va deveni mioapă ca şi răspuns la stres, dar cu siguranţă unele persoane vor începe să dezvolte miopie sau alte erori de refracţie. Dar de ce ar reacţiona cineva cu stres la o situaţie care nu cere aceasta. Se pare că credinţa care stă la baza unui asemenea comportament este aceea că pentru a reuşi să faci ceva bine este nevoie ca să depui neapărat un efort. Probabil că această credinţă o are (conştient sau inconştient) şi persoana mioapă. Bates spunea că "această idee este băgată în noi încă din leagăn" şi că "întregul sistem educaţional se bazează pe aceasta". Bates era destul de critic cu sistemul educational de pe timpul lui, care nu s-a schimbat foarte mult de atunci şi pînă în prezent - acelaşi mod de face pe copii să înveţe. Bates face aluzie la faptul că şcoala este un semnificativ focar a unor obiceiuri vizuale proaste care duc la miopie. Iată ce are de spus Bates despre sistemul educaţional şi legătura lui cu credinţa necesităţii efortului, despre care vorbeam mai sus: "Este la fel de natural pentru ochi să vadă, precum este pentru minte să dobîndească cunoştinţe, şi orice efort în oricare din aceste cazuri nu numai că este inutil, dar zădărniceşte scopul în cauză. Este posibil să forţezi cîteva informaţii în mintea unui copil prin diverse metode de constrîngere, dar nu-l vei putea face să înveţe nimic. Informaţiile vor rămîne, dacă îndeobşte vor rămîne, ca lemnul putred în creier. Ele (informaţiile) nu contribuie cu nimic la procesele vitale ale gîndirii; şi deoarece ele nu au fost dobîndite în mod natural şi nu au fost asimilate, ele distrug impulsul natural al minţii de a dobîndi cunoştinţe, şi pînă cînd copilul absolveşte şcoala sau colegiul, aşa cum se întîmplă de obicei, el nu numai că nu ştie nimic dar , în majoritatea cazurilor, nu mai este nici capabil să înveţe". Oh, cît de valabil este asta şi în zilele noastre. Ai avut vreodată senzaţia că şcoala nu prea te-a învăţat nimic care într-adevăr să-ţi foloseacă la ceva practic, că toata viaţa de şcolar şi chiar de student nu ai făcut altceva decăt să toceşti, adică să "zubreşti", cum se mai spune, şi apoi să regurgitezi ceea ce-ai "tocit" în faţa profesorului de dragul notelor. Da, desigur, a fost frumos la şcoală - colegi, peripeţii, ce mai ..."Ani de liceu, cu absenţe la română etc" ; cine n-ar vrea să se mai întoarcă la şcoală măcar pentru o zi. Dar cînd vine vorba de cunoştinţe e cu totul altceva. Dacă ai aşa senzaţie acum, atunci Bates ţi-ar spune "Ai dreptate". Dar asta e o un pic altă discuţie. Acum înapoi despre vedere şi relaxare.
În conformitate cu Bates, toate erorile de refracţie, inclusiv miopia se datorează unui efort de a vedea, unei tensiuni mintale, efort care produce o încordare a muşchilor extraoculari, fapt care duce la deformarea globului ocular iar în consecinţă - la vedere imperfectă - miopie, hipermetropie, astigmatism sau combinaţie a acestora, în dependenţă de modul în care globul ocular este deformat. Bates mai spunea că pentru fiecare dintre aceste erori de refracţie există diferite moduri în care ochii se încordează. Iar orice fel de încordare a ochilor se datorează unei tensiuni mintale! Deci tensiunea mintală este cauza principală. Citind aceste rînduri poate că ai vrea să te opreşti şi să te gîndeşti "Oare în viaţa mea există vre-un stres, vre-o încordare, vre-o refulare de emoţii negative la care nu am prea atras atenţia pînă acum, ce-ar fi dacă acel stres începuse încă de cînd ai început să nu mai vezi bine? Încearcă să-ţi aminteşti cam cînd ai început să vezi rău...1 an în urmă, 2, 5, 10 ani, poate încă de cînd erai copil obervaseşi că vederea ta începe să se deterioreze. Ce se petrecea atunci în viaţa ta? Încearcă să-şi aminteşti, fă un mic brainstorming şi poate că în final ai putea să faci o legătură dintre momentul în care miopia începea să apară şi ceea ce se întîmpla atunci în viaţa ta la acea etapă. Eu, de exemplu, prima dată am observat că acuitatea mea vizuală se deteriora încă de cînd eram clasa 5-a şi cu siguranţă pot să fac o legătură dintre faptul că începeam să văd rău şi ceea ce se întîmpla cu personalitatea mea în acea perioadă.
"Actul vederii este unul pasiv. Lucrurile sunt văzute, tot aşa cum sunt simţite, sau auzite sau gustate, fără vre-un efort sau act voliţional din partea subiectului. Cînd vederea este perfectă literele pe fişa de testare aşteaptă, perfect negre şi perfect distincte, să fie recunoscute. Ele nu trebuie să fie văzute; ele pur şi simplu sunt acolo. În cazul vederii imperfecte ele sunt văzute şi urmărite/vînate. Ochiul se duce după ele. Un efort este făcut de a le vedea. Muşchii corpului sunt presupuşi pentru a nu fi nciodată în repaus. Vasele sanguine, cu învelişurile lor musculare, nu sunt niciodată în repaus. Chiar şi în somn gîndul nu se opreşte. Dar condiţia normală a nervilor de simţ - de auz, vedere, gust şi pipăit - este una de odihnă/relaxare. Asupra lor se poate de acţionat: ei însă nu pot acţiona. Nervul optic, retina şi centrii vizuali ai creierului sunt la feli de pasivi ca şi unghia. Ei nu au absolut nimic în structura lor pentru a le da posibilitatea de a face ceva, şi cînd aceşitea sunt subiectul unui efort din exterior eficienţa lor este întotdeauna slăbită. " W. H. Bates.
Mintea este sursa tuturor acestor eforturi din surse externe aduse să exercite presiune asupra ochiului. Fiecare gînd despre efort în minte, de orice fel, transmite un impuls motor înspre ochi, şi fiecare asemenea impuls cauzează o deviaţie de la normal în forma globului ocular şi micşorează senzitivitatea centrului de vedere. Deaceea, acel care doreşte să aibă vedere perfectă, acela trebuie să nu aibă nici un gînd de efort în minte. Tensiunea mintală de orice gen întotdeauna produce încordare a ochilor fie ea conştientă sau inconştientă, iar dacă încordarea se manifestă sub forma unui efort de a vedea, atunci o eroare de refracţie este întotdeauna produsă." Bates
"Obiectul tuturor metodelor folosite pentru tratarea vederii imperfecte fără ochelari este de a asigura odihnă sau relaxare, în primul rînd a minţii şi apoi a ochilor. Odihna/Relaxarea întotdeauna îmbunătăţeşte vederea. Efortul întotdeauna o înrăutăţeşte. Persoanele care doresc să-şi îmbunătăţească vederea ar trebui să înceapă prin a-şi demonstra aceste fapte" W. H. Bates. Cu alte cuvinte, dacă ai decis că vrei să-ţi înbunătăţeşti vederea atunci ceea ce-ar trebui să faci în primul şi-n primul rînd este să înţelegi şi să-ţi demonstrezi ţie însuţi că relaxarea îţi ajută ochii, iar încordarea scade vederea. Poate că ai observat acest lucru şi singur, înainte de a auzi de metoda Bates - cîteodată parcă vedeai mai bine cînd erai echilibrat şi aveai dispoziţie, şi dimpotrivă - cînd erai deprimat, agitat, enervat sau cu dispoziţie proastă parcă vedeai mai rău. Dar poate că nici n-ai observat aceste fluctuaţii de vedere, mai ales dacă ai purtat tot timpul ochelari. Oricum, nu contează - dacă ai luat decizia să încerci metoda aceasta este primul lucru care trebuie să-l faci - să vezi că vederea fluctuează în funcţie de starea mintală în care te afli şi fluctuaţiile vor deveni tot mai evidente pe măsură ce o să practici metoda.
"Toate erorile de refracţie şi multe alte probleme de ale ochilor sunt lecuite prin relaxare, dar există multe căi de a obţine această relaxare, toţi pacienţii nu pot să obţină relaxare în acelaşi mod." W. Bates accentuează încă o dată că relaxarea trebuie să fie scopul oricărei metode de tratare a erorilor de refracţie, dar modurile în care se poate obţine relaxarea sunt diverse şi nu toate persoanele vor fi lecuite prin aceeaşi practică de relaxare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu