FIXAŢIA CENTRALĂ

            Cartea lui W. H. Bates "Vedere perfectă fără ochelari" se începe în felul următor: "Citeşti defectuos? Poţi tu să observi că atunci cînd te uiţi la primul cuvînt, sau la prima literă, a unei fraze tu nu vezi cel mai bine acolo unde te uiţi, că vezi alte cuvinte, sau alte litere, la fel de bine sau mai bine decît la cea la care te uiţi? Observi de asemenea că cu cît mai tare încerci să vezi cu atît mai rău vezi? "          

              "Cînd vederea este normală ochiul vede o parte din întregul pe care-l priveşte cel mai bine şi toate celelalte părţi mai rău pe măsură ce ochiul este mutat de la punctul de maximă vedere/focusare. Cînd vederea este imperfectă ochiul încearcă să vadă  o parte considerabilă  din cîmpul său vizual la fel de bine în acelaşi timp.  Orice lucru care odihneşte/relaxează ochiul tinde de a restabili puterea normală a fixaţiei centrale. Aceasta din urmă poate fi de asemenea redobîndită  prin a o practica în mod conştient, şi aceasta este uneori cea mai uşoară cale de îmbunătăţi vederea. Cînd persoana devine conştientă de faptul că ea vedea o parte din cîmpul vizual mai bine decît restul, de obicei devine posibil ca ea să reducă aria văzuttă cel mai bine."  W.  Bates. Cu alte cuvinte fixaţia centrală înseamnă să vezi un oarecare punct/detaliu cît mai mic mai bine decît orice alt punct/detaliu din cîmpul tău vizual.

              "Ochiul este  o cameră foto minusculă, care corespunde în mai multe aspecte foarte exact cu aparatul neînsufleţit folosit în fotografiere. Într-o oarecare privinţă, totuşi, este o mare diferenţă între aceste două instrumente. Placa senzitivă a camerei este egal senzitivă în fiecare parte;; retina, însă, are un punct de maximă senzitivitate, şi orice altă parte este mai puţin senzitivă pe măsură ce se depărtează de acel punct.. Acest punct de maximă senzitivitate este numit "fovea centralis", literal - "gaura centrală"…

                Cînd vederea este normală  senzitivitatea fovea-ei este normală, dar cînd, din oarecare motive, vederea este defectuoasă, senzitivitatea fovea-ei scade, astfel încît ochiul vede la fel de bine, sau chiar mai bine, cu alte părţi ale retinei.. Contrar concepţiei generale, partea văzută cel mai bine cînd vederea e normală este extrem de mică. Manualele de specialitate  spun că la distanţa de şase metri o suprafaţă cu diametrul de 13 mm poate fi văzută cu maximă viziune, dar oricine ar încerca  la această distanţă să vadă fiecare parte chiar şi a celei mai mici litere de pe  Fişa de testare Snellen - diametrul căreia este de  6 mm - la fel de  bine în acelaşi timp va deveni imediat miop. De fapt, cu cît mai mult punctul de maximă viziune se apropie de un punct matematic care nu are suprafaţă (care este egal cu zero), cu atît mai bună este vederea"  W. Bates    Altfel spus, cu cît punctul fixaţiei centrale, adică punctul pe care-l vezi cel mai bine este mai mic cu atît acuitatea vizuală este mai puternică.  Este nevoie ca mintea să deceleze detalii cît mai mici  pentru ca vederea să fie perfectă. Te-ai surprins vreodată privind în gol fiind luat de un anumit gînd sau reverie astfel încît ochii tăi să nu se uite la nimic concret? Ei, bine cam asta face ochiul miop tot timpul, îmtr-o măsură sau alta, vede o parte din cîmpul său vizual  la fel de bine, mai exact spus - şters ca şi orice alt punct din acea parte. Apropo de reverie şi privirea în gol, atunci cînd visaţi cu ochii deschişi, mai bine închideţi-i şi visaţi cu ochii închişi, e mult mai relaxant şi interesant.

              "Pentru a învăţa să vadă cel mai bine acolo unde se uită, de obicei este util ca pacientul (Bates desigur că a învătat de doctor şi de aceea numea persoanele pe care le lecuia "pacienţi") să se gîndească la punctul care nu este privit direct ca fiind mai puţin distinct decît punctul pe care îl priveşte direct, în loc să se gîndească la punctul privit direct ca fiind văzut cel mai bine, asta pentru că  cea din urmă practică, în cele mai multe cazuri, are tendinţa de a intensifica încordarea sub care ochiul şi aşa se chinuie deja.. O parte dintr-un obiect este văzută cel mai bine doar atunci cînd mintea este mulţumită să vadă cea mai mare parte ai lui indistinct, , şi pe măsură ce gradul de relaxare creşte suprafaţa văzută mai rău se măreşte, pînă cînd surpafaţa văzută cel mai bine nu devine decît un punct.

               Limitele vederii depind de gradul de fixaţie centrală. O persoană ar putea să citească un  semn jumătate de milă depărtare cînd el vede toate literele la fel, cînd, însă el este învăţat să vadă o literă cel mai bine atunci el va putea să vadă litere de care nici nu ştia că sunt acolo. Unii oameni sunt capabili să vadă lunile lui Jupiter cu ochiul liber. Asta nu este din cauza unei superiorităţi în structura ochilor lor, dar din cauza că ei au atins un grad  de fixaţie centrală mai mare decît majoritatea oamenilor civilizaţi". Bates