Vederea imperfectă are o pshihologie a ei. Pe măsură de practici metoda Bates și avansezi în ea, începi să înveți anumite lucruri despre propria persoană, dar și despre psihologia vederii, în general. Practicînd metoda Bates, am constatat în mod conclusiv că vederea este nemijlocit legată de caracterul persoanei, pe de o parte, și de starea emoțională din prezent a persoanei, pe de cealaltă parte. Totodată, datorită faptului că am avut parte atît de momente sau perioade de vedere clară, perfectă, cît și de momente, perioade de vedere neclară, proastă, am început să observ care este starea mea emoțională atunci cînd văd bine/perfect, și care este starea mea emoțională atunci cînd văd prost.
Vederea proastă are o alură a ei; în experiența mea, este un sentiment de ceva vechi, greoi și plicticos, un fel de deja-vu pe care nu-l poți evita foarte ușor, ca în filmul ”Groundhog Day”, în care eroul principal se trezea în fiecare dimineață în aceiași zi și toate evenimentele se repetau întocmai la fel. Vederea neclară merge mîină în mîină cu agitarea, inhibiția, nerăbdarea și plictiseala pasivă, lipsa de focusare a minții și o dispersare a gîndurilor - un fel de grabă spre multe lucruri deodată, și totuși spre nicăieri. Deși nu te simți confortabil în această stare, totuși ea are inerție, o gravitație care te trage spre ea, de parcă a fi dus de val. S-ar putea spune că este un fel de confort fals, un fel de lene, delăsare care ar putea să-ți dea senzația că ai fi oarecum ”relaxat”, dar odată ce vei fi gustat din adevărata relaxare, vei putea fi realizat că, de fapt, era o încodare înăbușită. Cu alte cuvinte, este o simplă deprindere de a fi încordat.
”Lucrurile pe care le memorăm sunt lucrurile care ne interesează, iar motivul pentru care copiii au dificultăți în a-și învăța lecțiile este faptul că ei sunt plictisiți de acestea. Din aceleași motive, pe lîngă altele, vederea lor este deteriorată, plictiseala fiind o stare de încordare mintală care face imposibilă funcționarea normală a ochiului”
BEM, Semptembrie 1919, William H. Bates
Vederea perfectă, pe de cealaltă parte, implică o senzație de nou, de proaspăt, de savurare a prezentului, un fel de a te ”grăbi încet” în care totul curge de la sine. În mod aparent paradoxal, reușești să faci mult mai multe lucruri și mult mai calitativ în această stare de relaxare decît atunci cînd ești încordat.
