marți, 9 august 2011

FII RELAXAT

            ”Se poate de afirmat ferm că persoanele cu vedere perfectă sunt întotdeauna relaxate, nu doar în ceea ce privește ochii, dar și restul corpului. Imediat ce acestea încetează să fie așa, poate fi demonstrat, prin examinare cu retinoscopul, că vederea lor nu mai este perfectă. Ei devin miopi, hipermetropi, sau astigmatici. Arta de a învăța să folosești ochii corect este, pe scurt, arta de a învăța să fii relaxat. Chiar și memoria relaxării/confortului îmbunătățește vederea, în timp ce memoria disconforului/încordării o înrăutățește. Persoanele cu vedere imperfectă adesea spun sau cred că sunt perfect relaxate; dar invariabil asemenea persoane simt o ușurare cînd închid ochii, demonstrînd faptul că nu erau perfect relaxate mai înainte, ci pur și simplu au dezvolatat un obicei de a ignora discomfortul. Persoanele cu vedere perfectă pe de cealaltă parte, pot imediat să-și producă disconfort, producînd vedere imperfectă, sau chiar amintindu-și-o sau imaginîndu-și-o; iar persoanele cu vedere imperfectă pot, făcîndu-și vederea mai proastă, să-și producă un grad de disconfort ce nu poate fi ignorat.
          Cu alte cuvinte, vederea imperfectă nu poate fi produsă fără efort, iar acest efort sfîșie nervii întregului organism în bucăți. Același lucru este valabil și pentru o memorie sau imaginație imperfectă. Demonstrarea acestor fapte este adesea cea mai bună cale de a îmbunățăți vederea.”
           Cu toate că persoanele cu vedere imperfectă ar putea să nu simtă nici un disconfort atunci cînd privesc litere pe care, de regulă, nu le pot distinge pe cardul de testare, ei nu pot. De fapt, efortul și disconfortul sunt atît de mari, încît să-și facă neclară vederea pentru o literă pe care ei o pot distinge fără un efort și disconfort destul de mare.mulți pacienți nu pot fi induși să facă acest experiement. Cînd ei pot să fie convinși să facă acest lucru, însă, ei realizează că trebuie inconștient să se încordeze de fiecare dată cînd privesc la ceva cu vedere imperfectă. Adesea este greu să convingi pacienții de existența tensiunii inconștiente, și nimic nu ajută mai mult la tratamentul lor decît de a-i lăsa să-și demonstreze aceste fapte.
           Ceea ce este adevărat despre vedere este adevărat și pentru memorie și imaginație. Cînd o literă este perfect memorată, cu contururile clare și deschizătura albă ca și zăpada; cînd atenția privirii se mută ușor de la o parte a literei la alta iar litera pare că se mișcă într-o direcție opusă mutării privirii; aceasta este memorată ușor. Nu există nici o senzație de efort, sau încordare, și individul este perfect relaxat. Pe de cealaltă parte, cînd o literă este memorată imperfect, cu conturul șters de un nor cenușiu ce se schimbă în permanență, mintea obosește atît de repede încît memoria literei este pierdută de la un moment la altul și ca să fie adusă înapoi este nevoie să depui un efort. Foarte curînd apare un disconfort, și dacă acesta este prelungit destul de mult, o durere severă s-ar putea să apară. În același timp retinoscopul va arăta că o eroare de refracție a fost produsă, iar dacă această eroare de refracție exista deja, atunci gradul ei va spori.
            Privirea fixă/țintă produce disconfort și slăbește vedere. Mutarea privirii și observarea mișcării opoziționale rezultate din această mutare sunt confortabile/relaxante, și îmbunătățesc vederea. Să încerce cineva să oprească mișcarea aparentă a stîlpilor de telegraf sau a altor obiecte mergînd cu trenul pe lîngă ele - disconfort, durere și rău de mașină va fi rezultatul. În același fel, orice efort de a stopa mișcarea aparentă a obiectelor statice produsă de mutarea normală a privirii, va rezulta în disconfort și durere, cu toate că individul ar putea să nu fi fost înainte de asta conștient de acea mișcare.   
            Unele persoane pot să închidă ochii și să fie relaxate. Asemenea persoane sunt ușor de tratat. Într-un caz, un bărbat ce avea presbiopie a fost complet lecuit închizînd ochii pentru jumate de oră; iar lecuirea a fost permanentă. Mai tîrziu soția sa a fost lecuită prin aceași metodă. Alte persoane nu pot să obțină relaxare închizînd ochii, și sunt destul de greu de tratat. La fel este cu palmingul. Unii, cînd închid și-și acoperă ochii cu palmele astfel încît să excludă toată lumina, imediat încep să se relaxeze și să obțină confort, aceștea fiind ușor de lecuit. Alții însă sunt încordați mai mult ca niciodată, și sunt foarte dificil de tratat. 
             Vederea perfectă, memoria perfectă și imaginația perfectă nu pot, pe scurt, să coexiste cu conștientizarea oricărui simptom anormal al vederii, și asemenea simptoame sunt eliminate cînd vederea devine perfectă, sau cînd este posibil de meorat sau de imaginat ceva văzut perfect.”


BEM, Ianuarie 1922, "Fii relaxat" de W.H. Bates

             Ca o mică concluzie la acest articol a lui Bates: Persoanele cu vedere normală/perfectă sunt, de regulă, tot timpul relaxați. Dacă este să observi un pic comportamentul une persoane cu miopie, de exemplu, invariabil vei putea descoperi la aceasta anumite simptome de încordare mai mult sau mai puțin evidente - posibil o discretă agitație interioară, încrețire a frunții sau privire cu ochii întredeschiși ce denotă o un efort de a vedea. Deși probabil cea mai puțin evidentă, dar și ceai mai principală în același timp este anume starea interioară a persoanei mioape. După cum spunea și Bates mai sus, persoana care are miopie, de regulă, nu este conștientă de această încordare; ea crede că este destul de relaxată, adevărul fiind de fapt că ea pur și simplu, de-a lungul timpului, a învățat să ignore disconfortul provocat de această tensiune. De aceea, persoana mioapă nu face o legătură dintre faptul că vede prost și starea ei interioară de încordare, ci crede ceea ce i-au spus oftalmologul și cei din jur - că condiția ei este de origine ereditară, sau că a privit prea mult îndeaproape sau alte ”explicații științifice” și ceea ce este cel mai trist - ea crede că miopia ei este incurabilă, că nu poate fi lecuită. Dar ceea ce este și mai tragic este, poate, faptul că foarte mulți copii de vîrstă școlară ce sunt predispuși emoțional de a avea miopie - vor fi încurajați de părinții lor și de profesori să urmeze același ”tratament” - ochelarii, sau și mai nou - cînd vor crește mari să spere că vor avea și ei vedere bună trecînd prin operația LASIK. 

               Un comportament interesant pe care cred că l-am observat la cîteva persoane ce au miopie se manifestă printr-un fel de momente de delăsare, lene, parcă un fel de încercări de a scăpa de încordare, parcă un fel de depresie ce vrea să spună ”Gata, nu mai pot. Acum am sa ma predau. Am să mă las să cad măcar un pic...”. De exemplu, am observat în autobuz recent o femeie de vreo 30 de ani care stătea așezată pe scaun la fereastră care purta ochelari. Ochii ei păreau oarecum stinși spre deosebire de strălucirea ochilor cu vedere normală. La un moment dat, ea a lăsat capul pe geam, nu din somnolență, ci pur și simplu privea parcă în gol cu capul rezemat de geam - ca și cum ar fi vrut să spună - acum arăt cum mă simt cu adevărat pe dinăuntru. Din ceea ce am observat la propria persoană și din ceea ce am reușit să observ la alte persoane cu miopie, o caracteristică principală a persoanelor ce sunt afectate de această formă de  neclaritate a vederii este anume neexprimarea, suprimarea trăirilor emoționale, mai ales a celor negative. Dintr-un motiv sau altul (teama de dezaprobare etc.), miopii, spre deosebire de ceilalți oameni cu vedere normală,  nu prea reușesc să-și exprime emoțiile, și respectiv, de regulă, nu reușesc să fie ei înșiși. Dacă o persoană cu vedere normală, de exemplu, este tristă, sau descurajată, enervată sau depresată, ea va găsi o cale să exprime aceste lucruri - să spună cuiva, să facă ceva demonstrativ ceva, să cadă  în depresie pe un timp, nu știu... o modalitate prin care să exprime ceea ce simt și să se elibereze de acea emoție, să o trăiască pînă la capăt și să nu o suprime, chiar dacă actul exprimării să fie unul mai puțin frumos. Vei putea întîlni persoane ce poartă ochelari pentru miopie atît  în cercul intelectualilor, cît și în cea a lucrătorilor simpli. Probabil că în prima categorie  ponderea este semnificativ mai mare și asta probabil pentru că anume acolo tensiunea mintală este la ea acasă, dacă pot să mă exprim așa. Din această cauză purtarea ochelarilor este asociată cu o inteligența mai mare de medie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu