ILUZIA MIŞCĂRII OPOZIŢIONALE

            Una dintre cele mai interesante, efective şi accesibile practici Bates , în experienţa mea este observarea mişcării opoziţionale. Aceasta poate fi practicată oriunde şi oricînd. Să observi mişcarea opoziţională, după Bates, înseamnă să observi cum tot ce priveşti se mişcă în direcţie opusă mişcării privirii tale: Dacă te uiţi înspre stînga, totul pare că se mişcă spre dreapta; cînd te uiţi înspre dreapta totul apare că se mişcă înspre stînga. Te uiţi în sus, totul se mişcă în jos; te uiţi în jos - totul din cîmpul vizual se mişcă în sus. La o primă vedere o asemenea observaţie pare să fie banală, deoarece te gîndeşti "Păi, e şi logic, normal ca totul să se mişte într-o parte cînd eu imi mişc privirea în cealaltă parte etc". Dar, este una să înţelegi logic acest lucru şi este cu totul altceva să observi asta în practică.

            La un capitol mai timpuriu al acestui blog am scris cîte ceva despre principiile Bates şi am vorbit şi despre principiul Mobilităţii (aici) şi anume că ochii cu vedere normală se află într-o permanentă mişcare cu un anumit ritm care le permite să perceapă clar, iar ochii cu vedere proastă - dimpotrivă - se mişcă într-o manieră diferită care nu le permite să vadă lucrurile clar. Ei, bine cum să facem să reînvăţăm ochii să se mişte normal şi să fie relaxaţi din nou? Tot în acest blog, (aici) Bates enumeră "principiile de tratament", adică metodele prin care ochii pot fi lecuţi de vedere proastă. Iar una din aceste metode este "Mutarea şi balansarea" (în eng. "Shifting and Swinging"), sau observarea mişcării opoziţionale.

Iluzia mişcării opoziţionale este cel mai cunoscută sub numele de "balansare universală", aşa cum a numit-o Bates (din engleză - "Universal Swing") şi este starea mentală optimă pentru vedere perfectă, cînd orice lucru pe care îl priveşti sau îl imaginezi pare că balansează cu mişcări scurte şi lente.

           Una din tehnicile sau practicile prin care această stare poate fi indusă este "Balansarea" (din eng. "Swing"). În terminologia folosită de Bates, dar şi din alte surse derivate de la Bates se poate de distins mai multe tipuri de tehnici de balansare. Cele mai cunoscute dintre aceastea sunt::

- Balansarea lungă (Long Swing),

- Legănarea laterală (The Rock)

- Balansarea capului (Head Swing)

- Balansarea optică (Optical Swing)

          1. Balansarea lungă (Long Swing) constă în rotirea corpului din stînga în dreapta într-un ritm de obicei relativ lent. Este de dorit de făcut această practică în faţa fişei de testare Snellen. Dacă încă nu aveţi una printată  se poate de folosit şi una de pe monitorul calculatorului. Dar pe viitor este bine să aveţi una printată şi atîrnată undeva într-un loc luminos. De ce este nevoie de această fişă de testare Snellen? Nu este pentru a vă testa vederea, deşi ea pentru a asta şi a fost concepută. În cazul de faţă o vom folosi pentru altceva. Eu am văzut pe forumuri cîteva persoane care practicau metoda Bates şi afirmau că fişa de testare Snellen nu este de folos în îmbunătăţirea vederii sau că creeză mai multă încordare, cel puţin pentru  ei. Deşi, la anumite momente eu tindeam să cred acelaşi lucru, acum pot să spun cu certitudine că fişa de testare Snellen este extrem de folositoare pentru că aceasta poate să dea cel mai exact feedback despre starea vederii la orice moment.Condiţia este să o foloseşti corect. Orice practică Bates ai face fişa Snellen îţi poate reflecta exact în timp real rezultatul acelei practici şi astfel să poţi şti cît de relaxat cu adevărat eşti în acel moment. Iată de exemplu, o asemenea fişă , aici. pe care o folosesc şi eu.

          Să revenim la balansarea lungă: Stăm în picioare în faţa fişei Snellen sau la urma urmei privim undeva la vre-un obiect, sau în depărtare pe geam la vre-un peisaj frumos şi începem să ne rotim din dreapta în stînga într-un semicerc aşa cum este ilustrat în desenul de mai jos:

            Ne rotim cu tot corpul spre dreapta (observăm că călcîiul stîng se ridică de la podea); ne oprim din inerţie pentru o jumate de secundă şi ne rotim în partea opusă, spre stînga (călcîiul drept se ridică de la podea); ne oprim din inerţie şi ne rotim iarăşi în partea opusă, spre dreapta ş.a.m.d. Ne rotim în dreapta şi în stînga continuu, relaxat, lin, semi încet într-un ritm confortabil. Ochii, capul/faţa şi corpul se mişcă împreună, în acelaşi timp, în aceeaşi direcţie. 

Unghiul de rotație este aproximativ 180 grade dar poate să fie și mai mare și mai mic.

            Lăsăm picioarele şi braţele să se mişte liber în timp ce rotim corpul din dreapta în stînga. Balanasarea lungă aduce relaxare minţii şi corpului, previne privirea fixă şi facilitează mobilitatea ochilor. Practicăm balansarea lungă de vreo 2 ori pe zi a cîte 50-100 de rotiri (de altfel, putem să facem acest exerciţiu cît timp vrem; după ce o să vedeţi ce rezultate dă o să doriţi să practicaţi balansarea lungă la nesfîrşit.). Este foarte benefic să facem balansarea lungă dimineața după ce ne sculăm și seara înainte de culcare. Scopul balansării lungi este de a observa iluzia mișcării opoziționale - cînd ne rotim spre stînga avem senzația că totul se mișcă spre dreapta; cînd ne rotim spre dreapta avem impresia că totul se mișcă spre stînga. Nu încercăm să distingem detalii pe cardul de testare, ci pur și simplu ne rotim din dreapta în stînga observînd această iluzie de mișcare opozițională.

            Pe măsură ce practicaţi balansarea lungă în faţa fişei Snellen veţi observa că vor apărea sclipiri de vedere clară mai mult sau mai puţin durabile - dintr-o dată o anumită literă sau mai multe vor deveni foarte clare sau mult mai clare pentru un anumit moment. Asta este un semn bun şi înseamnă că mintea şi ochii au început să guste un pic din "balansarea universală", aşa cum a numit Bates starea optimă de relaxare şi balansare a ochilor (cînd spun " relaxare a ochilor" implicit am în vedere în primul rînd relaxare a minţii şi întregului sistem vizual)

             2. Legănarea laterală  (The Rock) constă în simpla legănare de pe picior pe picior într-un ritm lin, confortabil. Ca şi balansarea lungă, legănarea laterală este cel mai bine de practicat în faţa fişei de testare Snellen, deşi se poate de făcut oriunde ş oricum. Dar, aşa cum am menţionat mai înainte,practicarea anume cu fişa de testare Snellen are avantajul de a-ţi oferi un feedback foarte exact cu privire la fluctuţiile de relaxare şi încordare care au loc pe parcursul acestor exerciţii.

            3. Balansarea capului (Head Swing) constă în rotirea capului din stînga în dreapta, într-un semicerc în aceeaşi manieră în care se face şi balansarea lungă, doar că în aces caz se mişcă doar capul.

           4. Balansarea optică sau Balansarea ochilor (Optical Swing) se face doar cu ochii. Mişcarea este lină, confortabilă, fără nici o tendinţă spre efort, efortul trebuie evitat cu orice preţ. Balansarea optică este balansarea naturală a ochilor cu vedere bună de fapt. Ochii normali ştiu să producă această balansare optică în continuu,  în mod automat, fără vre-un efort sau implicarea voinţei conştiente a persoanei. Aceasta balansarea normală a o ochilui a fost numită de Bates "balansarea universală" (noţiune despre care am vorbit şi ceva mai înainte în această postare)

          Este important de precizat că  aceste tipuri de balanări se  potrivesc fiecăruia în dependenţă de gradul de miopie, adică gradul de încordare vizuală pe care o are. Deoarece balansarea lungă produce cel mai uşor rezultate vizibile este indicat de a o practica mai ales la început, atunci cînd abia ai început cu metoda Bates. Balansarea optică în schimb poate fi practicată (imaginată) pe atunci cînd ochii au luat deja făgaşul relaxării mai avansate. Cu alte cuvinte, cu cît ochii sunt mai încordaţi cu atît balansarea lungă este mai potrivită.

Balansarea lungă şi Palming-ul sunt practicile mele preferate din metoda Mates. 

          Ca să nu sugerez ceva care să confuzioneze înţelegerea acestui subiect haideţi să încerc să redau aici ce a spus Bates în privinţa tipurilor de balansare. În Revista sa periodică, Ediţia din februarie 1923 Bates se referea la "Balansarea optimă" şi spunea următoarele "Balansarea optimă este balansarea care dă cele mai bune rezultate în diferite condiţii. Balansarea poate fi spontană, adică cînd cineva îşi aminteşte o literă perfect sau vede o literă perfect şi în mod continuu fără nici-o voliţie din partea lui, atunci el poate să-şi imagineze o balansare lină, scurtă, uşoară. Viteza este aproximativ ca şi cum ai număra normal în glas. Lărgimea acestei balansări nu este mai mare decît lărgimea unei litere, şi este amintită sau imaginată la fel de uşor cum este posibil de imaginat orice alt lucru fără nici un fel de efort. Balansarea normală a vederii normale aduce cea mai mare cantitate de relaxare şi ar trebui imaginată atunci cînd s-a reuşit a obţine balansarea optimă în condiţii favorabile (Sună cam complicat, nu-i aşa? Probabil cele ce urmează va clarifica ceea ce a vrut să spună Bates cu propoziţia de mai sus) Persoanele mioape au această balansare optimă normală de obicei cînd privesc în deaproape şi vederea este perfectă. Cînd privesc la distanţă, unde vederea este imperfectă balansarea optimă este altceva - Aceasta nu este spontană dar trebuie să fie produsă printr-o mişcare conştientă a ochilor şi a capului dintr-o parte în alta şi această mişcare este de obicei mai largă decît lărgimea unei litere, mai rapidă decît balansarea normală, şi  nu atît de uşor produsă.

Cînd cineva are o durere de cap sau durere în ochi ori în altă parte a corpului balansarea optimă este întotdeauna mai largă şi mai dificil de imaginat decît cînd ochii sunt mai puţin încordaţi. În condiţii nefavorabile balansarea lungă este balansarea optimă, dar în condiţii favorabile cînd vederea este bună, balansarea normală a ochiului normal cu vedere normală şi este balansarea optimă. Balansarea lungă aduce un grad de uşurare cînd este făcută corect şi face posibil de a o scurta pînă la balansarea normală a ochiului normal"

         Cu alte cuvinte, Bates vrea să spună că toate aceste tehnici de balansare au scopul de a readuce ochiului balansarea normală, naturală a ochiului, adică balansarea universală, aşa cum a mai fost numită de Bates. 

         Este interesant că această practică a lui Bates a fost interpretată eronat de către unii autori sau învăţători de metode naturale de îmbunătăţire vederi, din păcate,  reducînd-o la un set de execiţii de antrenare/întărire a muşchilor ochilor.Aici putem găsi o mică referinţă despre cum Balansarea optică ca exerciţiu mintal, a putut fi redusă la simpla mişcare a ochilor în diferite direcţii. Este de pe wikipedia în engleză, aici

         Desigur că noţiunea de "antrenare, tonifiere" sau "întărire" a muşchilor ochilor prin exerciţii de mişcare a ochilor în diferite direcţii nu este în acord cu esenţa metodei Bates. Deşi unii autori sau lectori care promovează aceste exerciţii de mişcare a ochilor numesc metodele lor "Bates", acestea de fapt nu sunt în acord cu metoda Bates despre care a vorbit însuşi Bates. În prima postare de pe acest blog eu am scris cîte ceva despre această interpretare eronată şi experienţa mea cu aceste exerciţii de antrenare a ochilor.

         Iarăşi risc să mă repet, dar simt că este important să menţionez acest lucru de fiecare dată cînd  am ocazia: Orice practică, exerciţiu Bates nu are alt scop decît cel de a-ţi readuce,  de a-ţi reaminti starea de relaxare naturală a minţii şi ochilor de care se bucură în continuu persoanele cu vedere normală şi atît. Noi nu încercăm să reparăm ceva la ochi, să învăţăm ochii să facă nişte figuri atletice complicate, sau să antrenăm muşchii ochilor pentru ca să-i facem mai puternici aşa cum de exemplu se antrenează sportivii de performanţă. Ceea ce încercăm noi să facem este să lăsăm ochii să reînveţe modul natural şi relaxat de a privi lucrurile din jur. De ce spun "să reînveţe" - pentru că ochii au ştiut să facă acest lucru, dar "au uitat" din cauza încordării cronice la care i-am supus de-a lungul timpului. Noi nu încercăm să-i învăţăm ceva nou, ci ceva care eu au ştiut cîndva să facă automat, inconştient şi fără nici un efort şi de altfel şi stiu într-o oarecare măsură să facă în continuare, dar într-o manieră distorsionată, greoaie. Mai bine spus - noi nici nu trebuie să reînvăţăm ochii să vadă bine - pentru  că aceasta este funcţia lor naturală care reapare odată ce încordarea cronică este eliminată şi mintea, şi ochii se relaxează.