ETIOLOGIA VEDERII NECLARE

            Сînd vine vorba de etiologia vederii proaste ajungem în domeniul unor controverse eu aş spune interesante, la un capăt aflîndu-se practic toată comunitatea oftalmologică convenţională şi nu numai o simplă comunitate ci o industrie întreagă de ochelari de tot felul, lentile de contact, de operaţii LASIK pentru corectarea vederii şi chiar diverse suplimente alimentare  iar pe de cealaltă se află Bates şi adepţii metodei sale. Prima tabără afirmă că majoritatea tulburărilor de vedere nu pot fi vindecate şi singurul remediu sunt ochelarii, lentilele sau mai modern - Operaţia Lasik. Celaltă tabără afirmă contrariul - că majoritatea tulburărilor de vedere (miopia, hipermetropia, astigmatismul, presbiopia ş.a.) sunt de fapt reversibile deoarece sunt doar nişte afecţiuni funcţionale şi nu organice, iar principala cauză a vederii proaste este tensiunea mintală care ia forma unei încordări a vederii, iar odată ce tensiunea mintală este eliminată vederea normală revine. Oare cine să aibă dreptate? Desigur că eu sunt adeptul metodei Bates şi simpla mea experienţă cu această metodă care s-a dovedit într-adevăr a da rezultate (vederea mea devine normală) mă înclină (şi este o înclinaţie foarte puternică, aş vrea să spun printre altele) să cred că a doua tabără are dreptate - Cum se spune, "copacul după roade se cunoaşte.". Dar făcînd abstracţie de propria mea experineţă cu metoda Bates, aş vrea să punem pe cîntar ambele puncte de vedere atît din perspectiva teoretică, cît şi din cea practică.

            Deşi sunt adeptul metodei Bates, eu am un principiu de ordin logic pe care nu îmi place să-l încalc şi anume nu-mi place să afirm ceva ca fiind absolut adevărat sau doar că ce spun eu este adevărat, dacă nu am cum să demonstrez acest lucru sau cel puţin să prezint nişte argumente credibile. Ceea ce ştiu cu siguranţă despre metoda Bates este că ea funcţionează cu adevărat, că relaxarea îmbunătăţeşte vederea, iar încordarea dimpotrivă - o înrăutăţeşte,  m-am convins pe propria piele de aceste lucruri, indiferent dacă aspectul ei teoretic ar putea să nu fie pe deplin corect. De ce anume funcţionează Metoda Bates? Asta nu pot să spun cu siguranţă... Dar să analizăm punctele de vedere ale celor două tabere.

1. Ce afirmă comunitatea oftalmologică convenţională despre miopie.

Note: *Mă refer anume la miopie şi nu mă refer la toate formele de vedere neclară deoarece cu miopia am avut experienţă directă. Dar cu toate acestea, după Bates toate formele de vedere necalră au o etilogie similară  şi anume încordarea mintală.

          * Cînd mă refer la comunitatea oftalmologică convenţională desigur că nu doresc să absolutizez, dar se pare că majoritatea medicilor sau opticienilor antrenaţi în oftalmologie  au cam aceeşi viziune vizavi de cauzalitatea şi tratamentul vederii neclare.

           Nu este necesar să ne ducem prea departe pentru a afla care este poziţia oftamologiei de astăzi faţă de această chestiune. Iată primul rezultat care l-am găsit pe Google cînd am dat să caute sintagma "cauzele miopiei" http://www.sfatulmedicului.ro/Tulburari-de-vedere/miopia_377 care este desigur un articol absolut reprezentativ. Să analizăm un pic punctele cheie a acestui articol medical dedicat cauzelor miopiei şi metodelor de tratament:

1. Miopia este cauzată de o modificare a formei globului ocular. Acesta la subiecţii normali este rotund, sferic iar la cei cu miopie este asemanator ca forma cu un ou. Din aceasta cauza lumina in loc sa focalizeze pe retina se focalizeaza in fata ei.

2. Miopia este de obicei o conditie moştenită, astfel un copil are mari şanse de a fi miop dacă unul sau ambii parinţi suferă de miopie. Miopia este produsă de activitaţile care implică folosirea pentru un timp indelungat a vederii de aproape. Cercetari recente au concluzionat ca persoanele cu profesii ce implică cititul extensiv au un grad mai mare de miopie.

3. Miopia este incurabilă, adică nu poate fi vindecată şi nici nu poate fi prevenită şi singura modalitate de tratament sunt ochelarii, lentilele de contact sau intervenţia chirurgicală.   A, şi iată ceva interesat ce mai spune acelaşi articol, citez "Deşi tratamentul nu poate opri evoluţia, este important ca această boală să fie depistată rapid; cei la care nu este diagnosticată au probleme şcolare şi de adaptare socială, pierd încrederea în sine." - Este interesant că acest articol face o legătură cauzală dintre miopie şi "problemele şcolare de adaptare socială, lipsă de încredere în sine", adică cu alte cuvinte acest articol vrea să spună că aceste probleme de ordin emoţional apar din cauza miopiei, cînd de fapt legătura cauză - efect este inversă: Mai intîi apar problemele emoţionale care şi sunt cauza principală a miopiei, şi după asta survine şi vederea neclară.

            Alt citat din acelaşi articol: 

"Deşi miopia este o afecţiune care se tratează uşor, ea nu poate fi nici prevenită şi nici nu se poate stopa evoluţia ei odată instalată. Adesea boala evoluează uneori rapid pană în ultimii ani de adolescenţă sau în jurul vîrstei de 20 de ani, cînd de obicei se stabilizează. Miopia nu se reduce odată cu avansarea în vîrstă. Diete speciale, exerciţii ale ochilor sau medicamente nu pot trata sau vindeca miopia.”

            Iată care este sentinţa sumbră şi fatalistă dată sărmanei vederi ale omului.

2.  Ce spun adepţii Metodei Bates despre miopie.........................................................................

1. Miopia este într-adevăr cauzată de modificare a globului ocular, însă această modificare nu este ireversibilă şi forma globului ocular poate să revină la forma sferică normală..

2.Miopia este o condiţie dobîndită pe parcursul vieţii şi este cauzată o tensiune/încordare mintală ce ia forma unei încordări vizuale (încordare de care persoana miopă nu este conştientă de cele mai multe ori)

3. Miopia poate fi lecuită şi prevenită prin eliminarea tensiunii mintale şi  prin tehnici de relaxare. Conceptul cheie în Metoda Bates după părerea mea este Balansarea Universală.

             Cel mai curios şi foarte important aspect în ceea ce ţine de cauzele miopiei este mecanismul adaptaţiei, adică modaliatea, sau mai bine zis mecanismul prin care ochiul se focusează la diferite distanţe.

             Bates nu era de acord cu teoria acomodării stabilită de oftalmologii convenţionali de atunci. Iată ce spune el despre asta în publicaţia sa periodică, Ediţia din Iulie 1919 a "Revistei de vedere mai bună" : 

            "Timp de circa şaptezeci de ani s-a crezut că ochiul se focusează pentru a vedea la diferite distanţe prin alterarea curburei lentilei ochiului, şi această teorie a dat naştere alteia, şi anume că erorile de refracţie se datorează unei modificări organice permanente a formei globului ocular. Pe aceste două idei se bazează întreg sistemul de tratare a erorilor de refracţie care există la ziua de azi (Observăm că de pe timpul lui Bates şi pînă la ziua de azi, cu aproape un secol în urmă nu s-a schimbat mare lucru în sfera tratamentului vederii neclare, doar că au apărut ochelari mai estetici, la modă ca şi cum şi au mai apărut lentile şi diverse intervenţii chirurgicale pentru corectarea vederii, dar concepţiile au rămas aceleaşi, nimic de principiu nu s-a schimbat)

              Experimentele şi observaţiile mele clinice au demonstrat că ambele aceste teorii sunt greşite. Ele au arătat:

1. Că lentila ochiului nu este un factor în procesul de acomodaţie;

2. Că schimbarea focusării vederii  pentru diferite distanţe este efectuată prin acţiunea muşclilor oblici : superior şi inferior, care, prin contractarea şi relaxarea lor, alterează lungimea globului ocular aşa cum lungimea camerei de filmat este alterată prin scurtare şi alungire;

3. Că erorile de refracţie sun cauzate de acţiunea anormală a acestor muşchi şi a muşchilui "recta", muşchii oblici fiind responsabili pentru miopie şi recta fiin responsabil pentru  hipermetropie, în timp ce ambii pot să combine în producerea astigmatismului;

4. Că această acţiune anormală a muşchilor extraoculari este întotdeauna cauzată de o tensiune mintală  de un anumit gen.

           Din cele spuse mai sus rezultă că toate erorile de refracţie pot fi corectate prin relaxare. Astfel, toate metodele de tratament, nu sunt decît diferite căi de a obţine relaxare. Şi pentru că este imposibil de relaxat muşchii ochilor fără a relaxa mintea - şi relaxarea minţii înseamnă relaxarea întregului corp - rezultă de asemenea că o îmbunătăţire a vederii este întotdeauna acompaniată de o anumitî îmbunătăţire a sănătăţii şi a eficienţii mintale.

           Faptul că toate erorile de refracţie sunt doar funcţionale poate fi  de cele mai multe ori demonstrat în cinci minute. Cînd o persoană cu miopie, hipermetropie, sau astigmatism, priveşte un perete alb fără să încerce să vadă (adică fără să depună un efort pentru a vedea), retinoscopul, cu o oglindă plană, la 2 metri, va indica în sclipiri sau în mai continuu că nu există eroare de refracţie. Condiţiile ar trebui să fie favorabile pentru relaxare şi doctorul tot ar trebui să fie relaxat ca şi pacientul.

           De asemenea poate fie demonstrat cu retinoscopul că persoanele cu vedere normală nu o au tot timpul. Cînd vederea unor asemenea persoane devine imperfectă la distanţă se va constata că refracţia miopică s-a produs; cînd devine imperfectă îndeaproape se va constata că s-a produs hipermetropie" Citat încheiat
           Anume teoria acomodării propuse de Bates a servit drept țintă pentru critici și sceptici a întregii sale metode. Este de menționat că unii adepți ai metodei Bates nu sunt în totalitate sau parțial de acord cu teoria acomodării lui Bates. Chiar și unele studii științifice recente au arătat că acomodarea nu poate fi produsă doar prin schimbarea formei globului ocular. Cu toate acestea Bates a documentat în Revistele sale periodice cazuri în care vederea unor pacienții reușea să se acomodeze chiar și după ce le era îndepărtat cristalinul ochiului (din cauza cataractei etc.). Deci, se pare că acomodarea se efectuează atît cu ajutorul cristalinului și mușchiului ciliar, cît și prin schimbarea formei globului ocular - fie cu ajutorul mușchilor extraoculari sau printr-un alt mecanism. În principiu mecanismul exact prin care se efectuează acomodarea ochiului la diferite distanțe nu are relevanță în practica metodei Bates. Principiile metodei Bates funcționează indiferent de aspectul teoretic al procesului de acomodare. Relaxarea, fixația centrală și iluzia balansării universale etc.  îmbunătățesc și restabilesc vederea normală. Încordarea, tensiunea mintală prelungită, efortul mintal de prisos etc. înrăutățesc vederea. Cu toate că este interesant aspectul teoretic al acomodării, acesta nu are nici o importanță în practica și eficiența metodei. Mai detaliat despre mecanismul acomodării voi relata într-o altă postare.

           Este un lucru curios faptul că unii oameni intuitiv sau din propriile observaţii stabilesc o legătură dintre factorul emoţional şi miopie - cel puţin aşa a făcut regizorul unui film pe care l-am vizionat ceva timp în urmă. Eroina principală a acestui film care la început nu părea să aibă probleme de vedere, la un anumit moment ea apare în ochelari şi anume într-o perioadă foarte stresantă şi frustrantă a vieţii ei - căsătroită, se certa cu soţul care şi avea probleme cu afacerea sa şi nu prea aduce bani acasă, avea un post de muncă cu o şefă strictă şi pe lîngă asta ea era gata să lucreze şi noaptea doar să facă nişte bani în plus, dar poate şi mai important a fost modul în care eroina a ales să reacţioneze la toate aceste evenimente şi anume cu încordare mintală. La sfîrşitul filmului, cînd problemele s-au rezolvat, ea apare deja fără ochelari mai senină la faţă fără urmă de încordare - aşa cum era la debutul filmului.. Oare de ce? Să fi citit regizorul despre metoda Bates? Dar oftalomologii de azi cum ar explica acest fenomen din film, precis ar zice "Păi desigur că autorul filmului nu este specialist în oftalomologie. De unde să ştie el că miopia este incurabilă?"

METODA BATES şi ECHILIBRUL EMOŢIONAL

            Această postare este într-un fel o continuare a postării precedente din această categorie (Disciplina Relaxării). În postarea numai ce menţionată am vorbit despre legătura dintre emoţionalitate şi vedere şi despre cum să facem şi dacă este posibil să vedem bine dacă nu am rezolvat încă problemele emoţionale care stau la baza vederii proaste. Dar înainte de asta - o mică precizare: Ei bine, dacă multora metoda Bates şi diversele concepte descrise în acest blog  li s-au părut prea complicate, haideţi să clarificăm încă o dată  ce este de fapt metoda Bates şi care este scopul ei de fapt. Metoda Bates are drept scop de a reînvăţa oamenii cu vedere slabă să poată să facă acelaşi lucru pe care îl fac oamenii cu vedere normală pentru a vedea bine. Acum - Ce fac oamenii cu vedere normală pentru a vedea bine? Ai văzut pe cineva dintre oamenii care văd perfect să facă balansare lungă, sau  legănare laterală, palming? N-ai văzut? Nici eu. Deci, care e răspunsul - Ce fac oamenii cu vedere normală pentru a vedea bine? Nimic! Ei nu fac absolut nimic care să implice voinţa lor conştientă.. Ei văd la fel de pasiv ca şi cum ar auzi, mirosi, pipăi sau gusta. Asta este învăţătura finală Bates - cum să nu faci nimic pentru a vedea bine. Desigur că asta nu înseamnă că chiar nu trebuie să întreprindem sau să facem nimic şi vederea noastră se va înbunătăţi pur şi simplu. Pentru a scăpa de obiceiurile proaste este nevoie de o iniţiativă oarecare, iar primul pas este mai greu, dar este şi cel mai important..

            Să revenim la idea principală a acestei postări - cum va avea loc îmbunătăţirea vederii în contextul în care ar exista anumite probleme emoţionale nerezolvate care stau la baza vederii proaste şi împiedică vindecarea completă. Ei, bine, dacă am constatat că avem asemenea probleme de ordin emoţional care ne împiedică să ne relaxăm complet şi crează careva tensiuni în anumite situaţii, asta nu înseamnă că trebuie să ne gîndim aşa :"Mai întîi trebuie să rezolv problemele mele şi doar apoi să mă apuc serios de metoda Bates", ci în ciuda acestor probleme să practicăm metoda Bates în continuare, să perseverăm pînă la urmă. Uneori vei observa că atunci cînd eşti echilibrat emoţional, cînd ai dispoziţie bună sau cînd ai reuşit să fii tu însuţi, sau într-un alt mod ai evitat încordarea care o purtai de obicei  etc vederea va fi mai bună sau chiar perfectă şi asta fără să fi fost practicat înainte de asta vre-un exerciţiu Bates - asta înseamnă că pentru un anumit moment mai mult sau mai puţin îndelungat ochii şi mintea ta au fost.lăsaţi să se bucure de starea lor naturală de relaxare. Metoda Bates are scopul de a simula vederea perfectă pînă cea ea va redeveni iarăşi perfectă cu adevărat. Este un fel de "fake it till you make it" din engleză, adică "prefă-te că poţi pînă ce reuşeşti cu adevărat." Astfel, la asta am vrut să ajung - Procesul de îmbunătăţire a vederii va avea loc pe două căi paralele: pe de o parte ne vom îmbunătăţi vederea fiind mai echilibraţi emoţional (mai siguri pe noi înşine, mai dezinvolţi în exprimarea de sine, mai liberi în a spune "da" atunci cînd vrem cu adevărat să spunem "da" şi să spunem "nu" atunci cînd vrem să spunem "nu" etc.), iar pe de cealaltă parte - ne vom îmbunătăţi treptat vederea prin simularea vederii bune sau altfel spus - simularea obiceiurilor bune, naturale ale ochilor cu vedere perfectă pînă cînd aceste obiceiuri bune vor deveni spontane (ca la oamenii cu vedere normală) şi astfel vom avea din nou vedere perfectă aşa cum am avut-o odată.       

            Orice practică ai face din metoda Bates, aceasta nu trebuie să fie însoţită de efort. Dacă depui efort, este ca şi cum ai turna benzină pe foc pentru a-l stinge. Dacă observi că o anumită activitate nu dă rezultate, încearcă altceva sau încearcă să o faci în alt mod. Nu trebuie nicidecum să te forţezi să vezi clar. Cauza principală a vederii proaste, aşa cum am menţionat şi mai înainte este încordarea sau tensiunea mintală, iar aceasta din urmă este cauzată de cele mai multe ori de un efort mintal de a face ceva dificil sau chiar  imposibilul. Ce am în vedere prin "efort de a face imposibilul"  pentru că nu fiecare efort, fie el şi mintal va duce la tensiune mintală şi vedere proastă. Să luăm drept exemplu o persoană care are o tendinţă obsesivă în a muţumi pe toată lumea, aşa cum în engleză s-ar numi un "people pleaser" -  o persoană care caută în permanenţă aprobarea celor din jur pentru a se simţi bine. Iată ce spune Vijai P. Sharma, Ph.D despre această formă patologică "...este o formă de dependenţă. Aşa cum o persoană dependentă de droguri caută drogul, tot aşa o persoană obsedată să mulţumească pe toţi caută aprobare. Tendinţa obsesivă de a muţumi este diferită de dorinţa altruistică. O asemenea obsesie are serioase consecinţe fizice şi emoţionale pe termen lung." Asemenea consecinţe fizice şi emoţionale pe termen lung rezultate din această obsesie, despre care menţionează Vijai P. Sharma cu siguranţă pot să ia şi forma unor tulburări de vedere. În această ordine de idei, iată ce spune acelaşi autor despre ce înseamnă cu adevărat relaxare: "Relaxarea este una dintre cele mai eronat înţelese cuvinte din limba engleză. Pentru unii oameni, a te relaxa înseamnă să vii de la lucru, să te descalţi şi înainte de a te toloni pe canapea, ca şi rutină să te duci  să iei o bere rece din frigider şi să citeşti ziarul sau să priveşti televizorul. Să stea pe fotoliu cîteva minute pe parcursul zilei este relaxare pentru unii, pe cînd pentu alţii relaxarea este acea aţipire pe care o fură în timpul zilei. A te opri să fii indispus şi înervat tot timpul este relaxare pentru unii. Sunt o mulţime de concepţii greşite despre relaxare care trebuiesc clarificate. Majoritatea oamenilor care sunt ca regulă încordaţi au fost aşa de-a lungul multor ani. Ei au fost încordaţi majoritatea vieţii lor conştiente. Este starea lor standardă a corpului şi minţii. Ei  nu sunt conştienţi de această încordare, o duc cu ei zi şi noapte, practic douăzeci şi patru de ore pe zi, şapte zile pe săptămînă. Dacă ar fi să-i întrebăm "Eşti cumva încordat?", ei ar spune, "Nu, sunt bine". Ei nu au un reper de comparaţie. Ei trebuie mai întîi să înveţe diferenţa dintre "starea de încordare" şi "starea de relaxare".

             Sunt şi persoane care sunt de-a dreptul temătoare de cuvîntul "relaxare". Îl privesc cu suspiciune şi ezitare. Aceştea se tem că dacă încep să se relaxeze vor deveni lenoşi, neproductivi si vor pierde în competiţia cu alţii. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr, pentru că relaxarea în medicină şi psihologie are un sens foarte concret. ...Acest tip de relaxare te energizează, îţi reîncarcă bateriile, îţi intensifică acuitatea mentală şi creativitatea."  În lumina celor citate mai sus, putem să concluzionăm că practic toate persoanele care au o încordare cronică la nivelul sistemului vizual sunt inconştienţi de această încordare. Starea de încordare a devenit simplă rutină faţă de care s-a creat o desensibilizare. Scopul metodei Bates este anume de a scoate la iveală această încordare şi gradual să o reducă pînă cînd va dispărea în totalitate şi vedere va deveni normală.

ILUZIA MIŞCĂRII OPOZIŢIONALE

            Una dintre cele mai interesante, efective şi accesibile practici Bates , în experienţa mea este observarea mişcării opoziţionale. Aceasta poate fi practicată oriunde şi oricînd. Să observi mişcarea opoziţională, după Bates, înseamnă să observi cum tot ce priveşti se mişcă în direcţie opusă mişcării privirii tale: Dacă te uiţi înspre stînga, totul pare că se mişcă spre dreapta; cînd te uiţi înspre dreapta totul apare că se mişcă înspre stînga. Te uiţi în sus, totul se mişcă în jos; te uiţi în jos - totul din cîmpul vizual se mişcă în sus. La o primă vedere o asemenea observaţie pare să fie banală, deoarece te gîndeşti "Păi, e şi logic, normal ca totul să se mişte într-o parte cînd eu imi mişc privirea în cealaltă parte etc". Dar, este una să înţelegi logic acest lucru şi este cu totul altceva să observi asta în practică.

            La un capitol mai timpuriu al acestui blog am scris cîte ceva despre principiile Bates şi am vorbit şi despre principiul Mobilităţii (aici) şi anume că ochii cu vedere normală se află într-o permanentă mişcare cu un anumit ritm care le permite să perceapă clar, iar ochii cu vedere proastă - dimpotrivă - se mişcă într-o manieră diferită care nu le permite să vadă lucrurile clar. Ei, bine cum să facem să reînvăţăm ochii să se mişte normal şi să fie relaxaţi din nou? Tot în acest blog, (aici) Bates enumeră "principiile de tratament", adică metodele prin care ochii pot fi lecuţi de vedere proastă. Iar una din aceste metode este "Mutarea şi balansarea" (în eng. "Shifting and Swinging"), sau observarea mişcării opoziţionale.

Iluzia mişcării opoziţionale este cel mai cunoscută sub numele de "balansare universală", aşa cum a numit-o Bates (din engleză - "Universal Swing") şi este starea mentală optimă pentru vedere perfectă, cînd orice lucru pe care îl priveşti sau îl imaginezi pare că balansează cu mişcări scurte şi lente.

           Una din tehnicile sau practicile prin care această stare poate fi indusă este "Balansarea" (din eng. "Swing"). În terminologia folosită de Bates, dar şi din alte surse derivate de la Bates se poate de distins mai multe tipuri de tehnici de balansare. Cele mai cunoscute dintre aceastea sunt::

- Balansarea lungă (Long Swing),

- Legănarea laterală (The Rock)

- Balansarea capului (Head Swing)

- Balansarea optică (Optical Swing)

          1. Balansarea lungă (Long Swing) constă în rotirea corpului din stînga în dreapta într-un ritm de obicei relativ lent. Este de dorit de făcut această practică în faţa fişei de testare Snellen. Dacă încă nu aveţi una printată  se poate de folosit şi una de pe monitorul calculatorului. Dar pe viitor este bine să aveţi una printată şi atîrnată undeva într-un loc luminos. De ce este nevoie de această fişă de testare Snellen? Nu este pentru a vă testa vederea, deşi ea pentru a asta şi a fost concepută. În cazul de faţă o vom folosi pentru altceva. Eu am văzut pe forumuri cîteva persoane care practicau metoda Bates şi afirmau că fişa de testare Snellen nu este de folos în îmbunătăţirea vederii sau că creeză mai multă încordare, cel puţin pentru  ei. Deşi, la anumite momente eu tindeam să cred acelaşi lucru, acum pot să spun cu certitudine că fişa de testare Snellen este extrem de folositoare pentru că aceasta poate să dea cel mai exact feedback despre starea vederii la orice moment.Condiţia este să o foloseşti corect. Orice practică Bates ai face fişa Snellen îţi poate reflecta exact în timp real rezultatul acelei practici şi astfel să poţi şti cît de relaxat cu adevărat eşti în acel moment. Iată de exemplu, o asemenea fişă , aici. pe care o folosesc şi eu.

          Să revenim la balansarea lungă: Stăm în picioare în faţa fişei Snellen sau la urma urmei privim undeva la vre-un obiect, sau în depărtare pe geam la vre-un peisaj frumos şi începem să ne rotim din dreapta în stînga într-un semicerc aşa cum este ilustrat în desenul de mai jos:

            Ne rotim cu tot corpul spre dreapta (observăm că călcîiul stîng se ridică de la podea); ne oprim din inerţie pentru o jumate de secundă şi ne rotim în partea opusă, spre stînga (călcîiul drept se ridică de la podea); ne oprim din inerţie şi ne rotim iarăşi în partea opusă, spre dreapta ş.a.m.d. Ne rotim în dreapta şi în stînga continuu, relaxat, lin, semi încet într-un ritm confortabil. Ochii, capul/faţa şi corpul se mişcă împreună, în acelaşi timp, în aceeaşi direcţie. 

Unghiul de rotație este aproximativ 180 grade dar poate să fie și mai mare și mai mic.

            Lăsăm picioarele şi braţele să se mişte liber în timp ce rotim corpul din dreapta în stînga. Balanasarea lungă aduce relaxare minţii şi corpului, previne privirea fixă şi facilitează mobilitatea ochilor. Practicăm balansarea lungă de vreo 2 ori pe zi a cîte 50-100 de rotiri (de altfel, putem să facem acest exerciţiu cît timp vrem; după ce o să vedeţi ce rezultate dă o să doriţi să practicaţi balansarea lungă la nesfîrşit.). Este foarte benefic să facem balansarea lungă dimineața după ce ne sculăm și seara înainte de culcare. Scopul balansării lungi este de a observa iluzia mișcării opoziționale - cînd ne rotim spre stînga avem senzația că totul se mișcă spre dreapta; cînd ne rotim spre dreapta avem impresia că totul se mișcă spre stînga. Nu încercăm să distingem detalii pe cardul de testare, ci pur și simplu ne rotim din dreapta în stînga observînd această iluzie de mișcare opozițională.

            Pe măsură ce practicaţi balansarea lungă în faţa fişei Snellen veţi observa că vor apărea sclipiri de vedere clară mai mult sau mai puţin durabile - dintr-o dată o anumită literă sau mai multe vor deveni foarte clare sau mult mai clare pentru un anumit moment. Asta este un semn bun şi înseamnă că mintea şi ochii au început să guste un pic din "balansarea universală", aşa cum a numit Bates starea optimă de relaxare şi balansare a ochilor (cînd spun " relaxare a ochilor" implicit am în vedere în primul rînd relaxare a minţii şi întregului sistem vizual)

             2. Legănarea laterală  (The Rock) constă în simpla legănare de pe picior pe picior într-un ritm lin, confortabil. Ca şi balansarea lungă, legănarea laterală este cel mai bine de practicat în faţa fişei de testare Snellen, deşi se poate de făcut oriunde ş oricum. Dar, aşa cum am menţionat mai înainte,practicarea anume cu fişa de testare Snellen are avantajul de a-ţi oferi un feedback foarte exact cu privire la fluctuţiile de relaxare şi încordare care au loc pe parcursul acestor exerciţii.

            3. Balansarea capului (Head Swing) constă în rotirea capului din stînga în dreapta, într-un semicerc în aceeaşi manieră în care se face şi balansarea lungă, doar că în aces caz se mişcă doar capul.

           4. Balansarea optică sau Balansarea ochilor (Optical Swing) se face doar cu ochii. Mişcarea este lină, confortabilă, fără nici o tendinţă spre efort, efortul trebuie evitat cu orice preţ. Balansarea optică este balansarea naturală a ochilor cu vedere bună de fapt. Ochii normali ştiu să producă această balansare optică în continuu,  în mod automat, fără vre-un efort sau implicarea voinţei conştiente a persoanei. Aceasta balansarea normală a o ochilui a fost numită de Bates "balansarea universală" (noţiune despre care am vorbit şi ceva mai înainte în această postare)

          Este important de precizat că  aceste tipuri de balanări se  potrivesc fiecăruia în dependenţă de gradul de miopie, adică gradul de încordare vizuală pe care o are. Deoarece balansarea lungă produce cel mai uşor rezultate vizibile este indicat de a o practica mai ales la început, atunci cînd abia ai început cu metoda Bates. Balansarea optică în schimb poate fi practicată (imaginată) pe atunci cînd ochii au luat deja făgaşul relaxării mai avansate. Cu alte cuvinte, cu cît ochii sunt mai încordaţi cu atît balansarea lungă este mai potrivită.

Balansarea lungă şi Palming-ul sunt practicile mele preferate din metoda Mates. 

          Ca să nu sugerez ceva care să confuzioneze înţelegerea acestui subiect haideţi să încerc să redau aici ce a spus Bates în privinţa tipurilor de balansare. În Revista sa periodică, Ediţia din februarie 1923 Bates se referea la "Balansarea optimă" şi spunea următoarele "Balansarea optimă este balansarea care dă cele mai bune rezultate în diferite condiţii. Balansarea poate fi spontană, adică cînd cineva îşi aminteşte o literă perfect sau vede o literă perfect şi în mod continuu fără nici-o voliţie din partea lui, atunci el poate să-şi imagineze o balansare lină, scurtă, uşoară. Viteza este aproximativ ca şi cum ai număra normal în glas. Lărgimea acestei balansări nu este mai mare decît lărgimea unei litere, şi este amintită sau imaginată la fel de uşor cum este posibil de imaginat orice alt lucru fără nici un fel de efort. Balansarea normală a vederii normale aduce cea mai mare cantitate de relaxare şi ar trebui imaginată atunci cînd s-a reuşit a obţine balansarea optimă în condiţii favorabile (Sună cam complicat, nu-i aşa? Probabil cele ce urmează va clarifica ceea ce a vrut să spună Bates cu propoziţia de mai sus) Persoanele mioape au această balansare optimă normală de obicei cînd privesc în deaproape şi vederea este perfectă. Cînd privesc la distanţă, unde vederea este imperfectă balansarea optimă este altceva - Aceasta nu este spontană dar trebuie să fie produsă printr-o mişcare conştientă a ochilor şi a capului dintr-o parte în alta şi această mişcare este de obicei mai largă decît lărgimea unei litere, mai rapidă decît balansarea normală, şi  nu atît de uşor produsă.

Cînd cineva are o durere de cap sau durere în ochi ori în altă parte a corpului balansarea optimă este întotdeauna mai largă şi mai dificil de imaginat decît cînd ochii sunt mai puţin încordaţi. În condiţii nefavorabile balansarea lungă este balansarea optimă, dar în condiţii favorabile cînd vederea este bună, balansarea normală a ochiului normal cu vedere normală şi este balansarea optimă. Balansarea lungă aduce un grad de uşurare cînd este făcută corect şi face posibil de a o scurta pînă la balansarea normală a ochiului normal"

         Cu alte cuvinte, Bates vrea să spună că toate aceste tehnici de balansare au scopul de a readuce ochiului balansarea normală, naturală a ochiului, adică balansarea universală, aşa cum a mai fost numită de Bates. 

         Este interesant că această practică a lui Bates a fost interpretată eronat de către unii autori sau învăţători de metode naturale de îmbunătăţire vederi, din păcate,  reducînd-o la un set de execiţii de antrenare/întărire a muşchilor ochilor.Aici putem găsi o mică referinţă despre cum Balansarea optică ca exerciţiu mintal, a putut fi redusă la simpla mişcare a ochilor în diferite direcţii. Este de pe wikipedia în engleză, aici

         Desigur că noţiunea de "antrenare, tonifiere" sau "întărire" a muşchilor ochilor prin exerciţii de mişcare a ochilor în diferite direcţii nu este în acord cu esenţa metodei Bates. Deşi unii autori sau lectori care promovează aceste exerciţii de mişcare a ochilor numesc metodele lor "Bates", acestea de fapt nu sunt în acord cu metoda Bates despre care a vorbit însuşi Bates. În prima postare de pe acest blog eu am scris cîte ceva despre această interpretare eronată şi experienţa mea cu aceste exerciţii de antrenare a ochilor.

         Iarăşi risc să mă repet, dar simt că este important să menţionez acest lucru de fiecare dată cînd  am ocazia: Orice practică, exerciţiu Bates nu are alt scop decît cel de a-ţi readuce,  de a-ţi reaminti starea de relaxare naturală a minţii şi ochilor de care se bucură în continuu persoanele cu vedere normală şi atît. Noi nu încercăm să reparăm ceva la ochi, să învăţăm ochii să facă nişte figuri atletice complicate, sau să antrenăm muşchii ochilor pentru ca să-i facem mai puternici aşa cum de exemplu se antrenează sportivii de performanţă. Ceea ce încercăm noi să facem este să lăsăm ochii să reînveţe modul natural şi relaxat de a privi lucrurile din jur. De ce spun "să reînveţe" - pentru că ochii au ştiut să facă acest lucru, dar "au uitat" din cauza încordării cronice la care i-am supus de-a lungul timpului. Noi nu încercăm să-i învăţăm ceva nou, ci ceva care eu au ştiut cîndva să facă automat, inconştient şi fără nici un efort şi de altfel şi stiu într-o oarecare măsură să facă în continuare, dar într-o manieră distorsionată, greoaie. Mai bine spus - noi nici nu trebuie să reînvăţăm ochii să vadă bine - pentru  că aceasta este funcţia lor naturală care reapare odată ce încordarea cronică este eliminată şi mintea, şi ochii se relaxează.

DISCIPLINA RELAXĂRII

            Poate oare să existe aşa ceva ca "disciplina relaxării"? La o primă vedere aceste două noţiuni sunt opuse pur şi simplu - disciplina este disciplină, ţine de ordine strictă;cînd te gîndeşti la cuvîntul "disciplină" probabil că cea mai frecventă imagine care îţi vine în minte este o clasă de copii care stau necliniţi şi cuminţi în băncile lor sub tirania profesoarei care ştie să-i pună la punct. Iar cînd ne gîndim la relaxare, ne vizualizăm undeva la mare, pe plajă, într-un loc plăcut şi liniştit sau la o halbă de bere cu prietenii - o, cît de relaxant. Cu toate că aceşti doi termeni par a fi total incompatibili, totuşi o sintagmă din aceştia doi are şi ea o oarecare noimă, mai ales cînd vine vorba de igiena vederii. Vom vedea mai tîrziu despre ce ar putea fi vorba.

            De cele mai multe ori noi avem obiceiuri aît de angrenate în personalitatea şi viaţa noastră, încît observăm că ne vine greu să le schimbăm. Uneori aceste obiceiuri par a ne da confort sau siguranţă pentru că sunt moduri atît de familiare nouă de a fi şi de a face. Alteori , suntem conştienţi de faptul că aceste obiceiuri şi deprinderi, atitudini ne dezavantajează şi totuşi le adoptăm iar şi iar, fiind prinşi într-un cerc vicios din care este foarte greu de ieşit. Vă spun, pe măsura ce practic metoda Bates, încep să înţeleg din ce în ce mai clar că obiceiurile şi deprinderile mele proaste sunt principalul obstacol în procesul de lecuire completă a vederii, că aspectul emoţional joacă un rol crucial în cauzalitatea miopiei. Pe forumul iblindness există un subiect deschis anume pe această temă (aici) în care sunt ridicate întrebări foarte interesante şi foarte importante pentru cei care practică metoda Bates. Foarte mulţi par să observe că starea emoţională de moment şi caracterul persoanei în general au o influenţă observabilă asupra cît de bine văd. Persoanele care abordează problemele şi situaţiile dificile cu încordare mintală, în general au vedere proastă. Cei care au stimă de sine scăzută sau au dificultate în luarea deciziilor şi în general cei care caută aprobarea celor din jur pentru a se simţi bine par să aibă vedere proastă, în timp ce acei care sunt încăpăţînaţi şi prompţi în deciziile lor, care au propria lor opinie şi pot s-o exprime ferm au vedere excelentă. Luînd în consideraţie cantitatea de decizii importante pe care trebuie să le luăm în viaţa noastră şi numărul de persoane pe care trebuie să le mulţumim pentru a ne atinge scopul, nu este de mirare există o epidemie globală de vedere proastă.

            Cu toate acestea această observaţie nu trebuie să fie luată drept regulă - sunt şi persoane cu anxietate socială, de exemplu, care nu au probleme cu vederea. Dar ideea principală este: Cum putem să ne îmbunătăţim vederea complet fără a rezolva mai întîi problemele emoţionale care stau la baza vederii proaste?

            "...Un traumatism emoţional poate fi cauza care a provocat tulburările de vedere, dar trebuie să căutăm cauza care le menţine. Dacă este o continuare a suferinţei emoţionale atunci aceasta va avea nevoie de vindecare. Dacă (aşa cum este se întîmplă cel mai des) vederea proastă este menţinută numai prin forţa obiceiului - atunci este cazul ca acel obicei să fie provocat şi schimbat; evenimentul iniţial putînd să nu aibă nici o relevanţă. În acelaşi timp, provocarea acelui obicei poate să determine noi dificultăţi emoţionale, depinzînd de gradul de rezistenţă faţă de schimbare a situaţei de fapt, şi acestea din urmă cu siguranţă că vor trebui abordate şi rezolvate." Peter Mansfield, Învăţător Bates. Cu alte cuvinte, conform autorului numai ce menţionat, cauzele vederii proaste pot să fie de naturi diferite : pe de o parte , vederea proastă poate să fie cauzată de o suferinţă sau tulburare emoţională cronică, adică care durează de ceva vreme (nu e neapărat ca această tulburare să fie patologică sau direct observabilă), iar pe de cealaltă parte miopia poate să fie pur şi simplu menţinută doar prin forţa obiceiului, adică persoana pur şi simplu s-a obişnuit să privească încordat (mai ales cînd persoanele respective au purtat un timp îndelungat ochelari sau lentile de contact.) După părerea mea, vederea proastă poate să fie atît simplă rutină, cît şi tulburare emoţională cronică în acelaşi timp, în diferite grade. Cu alte cuvinte, o persoană poate să vadă prost şi să poarte ochelari doar din rutină, el singur neştiind încă că este şi altă o cale - modul relaxat de a privi, iar în acelaşi timp acesta să aibă încă careva probleme emoţionale nerezolvate. Diferenţa constă doar în ponderea pe care o au aceşti doi factori. De aceea, atunci cînd te-ai apucat de metoda Bates, încearcă să apreciezi care factor este mai adevărat pentru tine - porţi încă cu tine o emoţie puternică nerezolvată care te face să fii permanent încordat sau mai degrabă este vorba despre o simplă rutină de a purta ochelari şi a menţine acelaşi grad de încordare. Nu uita că ambele pot să fie adevărate în diferite grade.

            Ca să mă abat un pic de la subiect - un lucru care trebuie ştiut despre efectul ochelarilor de vedere şi lentilelor de contact este: ca să poţi vedea permanent la fel de clar prin ei este nevoie ca acelaşi grad de eroare de refracţie să fie produs în continuu, adică acelaşi grad de încordare vizuală/mintală trebuie menţinut în permanenţă . Orice uşurare a încordării nu mai este posibilă, deoarece focusarea cu ochelari ar fi incorectă şi imaginea ar deveni neclară. Astfel, relaxarea este descurajată, şi ideea că vederea necesită efort este încurajată. Aşadar, cînd porţi ochelari, o imagine clară este posibilă doar dacă vederea este încordată! Aţi notat? Doar cînd vedere este încordată. Dacă cumva în anumite circumstanţe ochii ar putea să să relaxeze şi să vadă mai bine, cu ochelari acest lucru este imposibil pur şi simplu. Dar despre asta, într-un alt capitol.

            Iată ce spune administratorul aceluiaşi forum despre legătura dintre emoţionalitate/personalitate şi vedere:"O mulţime de probleme umane sunt de fapt rezultatul suprimării a cine eşti cu adevărat în favoarea unei idei care în realitate nu te ajută. Din perspectiva lui Bates, aceste idei iau forma unor idei ca ""Trebuie să-mi încordez ochii ca să văd", "Trebuie să depun efort/să mă încordez pentru a reuşi ceva", "Trebuie să-mi controlez ochii", şi orice alte idei mai subtile, mai intime şi inconştinete care îi fac pe oameni să creadă că felul în care îşi folosesc ochii (şi văd prost) este cea mai bună opţiune.Fie că este de la părinţi sau mediul înconjurător, sau de la altceva, te fixezi pe nişte idei despre cum şi ce trebuie să fii care vin în contradicţie cu cine eşti. Astfel, dacă ceea ce faci, sau ceea ce spui, sau ceea ce în orice alt mod te prezinţi a fi este în discreptanţă cu ceea cine eşti cu adevărat, înseamnă că te suprimi pe tine însuţi şi singurul lucru care poţi să-l aştepţi de la asta este dezastru.

Dacă simţim că timpul ne este limitat, că spaţiul ne este limitat, că opţiunile noastre sunt limitate, şi ne imaginăm presiunea acestor limitări, şi alegem să le abordăm prin suprimarea de sine, atunci nu avem decît dezastru. A mulţumi pe ceilalţi dintr-un sentiment de obligaţie de a mulţumi (şi nu dintr-o decizie care să reflecte adevărata noastră expresie a cine suntem ) este una dintre alte asemenea capcane.

Aşadar, practicile din metoda Bates sunt un mjloc de a te împinge încet către cine eşti, sau să te facă să laşi temporar la o parte ceea ce nu eşti tu"

            Am intitulat această postare "Disciplina Relaxării". Ce am avut în vedere printr-un asemnea concept pînă la urmă? Este simplu şi complex în acelaşi timp. Simplu - Spune chiar acum în acest moment "Nu" încordării mintale, "Nu" oricărei justificări de a continua modul încordat de a face şi de a fi. Este o decizie în acest moment şi pentru acest moment între Relaxare şi Încordare . De ce complex - Pentru că a spune "Nu" acestei tensiuni, încordări mintale presupune mai multe lucruri: Uneori presupune să spui "Nu" atunci cînd vrei întra-adevăr să spui "Nu" şi viceversa - să spui "Da" atunci cînd vrei să spui "Da". Cu alte cuvinte, nu amîna să fii tu însuţi, nu amîna să spui ce gîndeşti atunci cînd simţi că este cazul, nu amîna Modul Relaxat de a fi. Un lucru interesant pe care l-am constatat la mine este faptul că deşi practic de mult timp metoda Bates şi am învăţat prin propria experienţă diferenţa dintre adevărata relaxare şi încordare, ştiu care anume lucruri mă fac să fiu relaxat (mobilitate, palming, privire la detalii, acceptanţă de sine, răbdare, observare mişcării opoziţionale etc) şi dimpotrivă - ce lucruri mă fac să fiu încordat (nerăbdare, grabă, suprasolicitare, agitaţie, plictiseală, perfecţionism etc ) cu toate că ştiu toate aceste lucruri, de multe ori mă surprind practicînd anume pe acelea care generează încordare. Oare de ce? Pentru că aşa cum am spus şi la începutul acestei postări - sunt nişte obiceiuri (proaste) atît de angrenate în personalitatea noatră, încît deşi le conştientizăm nocivitatea lor şi înţelegem că ele ne dezavantajează, totuşi continuăm să le practicăm iar şi iar, de parcă ele ar avea o inerţie a lor, de parcă ar fi vii. În acest sens "Disciplina Relaxării" vine să "ţină în hăţuri" aceste obiceiuri proaste pînă ce le vei elimina cu totul şi le vei înlocui cu obiceiurile bune, care te avantajează şi promovează modul relaxat de a fi, modul care este cel mai natural. Cu cît mai mult vei practica metoda Bates şi vei învăţa diferenţa dintre relaxare şi încordare, cu atît Disciplina Relaxării va deveni mai importantă. Iar acum, dacă eşti abia la început şi încă n-ai învăţat această diferenţă - primul lucru pe care ar trebui să-l faci este anume acesta: să constatezi şi să-ţi demonstrezi ţie însuţi prin propria experienţă că relaxarea mintală şi practicile Bates promovează vederea clară, iar încordarea mintală determină vedere proastă.

"CÎT O SĂ DUREZE RESTABILIREA VEDERII NORMALE"

             "Dar cît timp trebuie eu să fac aceste exerciţii ca să-mi restabilesc vederea?" Este o întrebare destul de legitimă pe care o pun cei care dau peste metoda Bates. Înşăşi Bates povestea în Revista sa lunară din Septembrie 1919 că "Pacienţii întreabă cît o să dureze pînă cînd ei o să fie lecuiţi. " Răspunsul lui era că "durează atîta cît îţi ia să te relaxezi. Dacă aceast lucru poate fi făcut în cinci minute, pacientul este lecuit în cinci minute, indiferent de gradul erorii sale de refracţie, sau cît a durat ea. Toate persoanele cu eroare de refracţie sunt capabile să se relaxeze în cîteva secunde în anumite condiţii, dar pentru a obţine relaxare permanentă de obicei este nevoie o perioadă de timp considerabil. Cu toate acestea, anumite persoane pot să obţină relaxarea foarte rapid. Aceste lecuiri rapide sunt foarte rare, cu excepţia copiilor sub doisprezece ani, dar ele într-adevăr au loc, şi eu cred că va veni timpul cînd va fi posibil ca toţi să fie lecuiţi rapid. Este doar o chestiune de a acumula mai multe fapte/argumente şi de a le prezenta într-un asemenea mod încît pacientul să le înţeleagă repede.". Bates accentuează că metoda sa este cu atît mai eficientă pentru persoana care o aplică cu cît aceasta din urmă are posibilitatea să înţeleagă şi să-şi demonstreze adevărurile /argumentele conţinute în metoda sa. Într-adevăr, cu tehnologiile de astăzi atît de avansate, metoda bates ar putea fi atît de clar şi ilustrativ prezentată încît ar fi înţeleasă foarte repede de persoanele care vor să-şi recapete vederea normală.

              Mai departe Bates povesteşte despre un caz excepţional în care un pacient de-al său a fost lecuit de miopie foarte avansată (purtase ochelari de vreo 40 de ani) în 15 minute. Cu toate că asemenea cazuri ar trebui să ne inspire sensul posibilităţii, nu trebuie să uităm că ele sunt excepţionale, în conformitate cu Bates şi astfel nu ar fi util să avem avem aşteptări exagerate de la această metodă, pentru că fiecare persoană este diferită, şi deoarece însăşi metoda este în esenţă mentală, iar mentalităţile oamenilor sunt variate, durata de recuperare poate fi foarte diferită de la persoană la persoană. Dar în ultimă instanţă, metoda Bates are un numitor comun care este valabil pentru toate persoanele şi anume - relaxarea. Cu cît mai repede vei înţelege acest lucru şi îl vei demonstra ţie însuţi cu atît mai repede vei fi lecuit. Observă şi demonstrează ţie însuţi că cînd eşti relaxat vezi mai bine, iar cînd eşti încordat vederea se înrăutăţeşte; cînd încerci să vezi o suprafaţă cît mai mare din cîmpul vizual, vederea se înrăutăţeşte, iar cînd te uiţi la detallii cît mai mici - atunci vederea devine mai ascuţită; cînd priveşti fix fără ca privirea să se mişte, vederea e mai rea, iar cînd ai iluzia că lucrurile se mişcă dintr-o parte în alta, vederea se îmbunătăţeşte etc.

             În concluzie, statisticile cu privire la durata medie de recuperare a vederii normale nu prea au relevanţă. Am găsit pe un forum un subiect similar. Este în engleză şi poate fi găsit aici. Iniţiatorul subiectului de acolo se ocupă cu persoanele care au probleme de vedere după metoda Bates şi el a prezentat un caz în care o peroană ia scris prim email că nu prea dă rezultate metoda dată pentru el şi a mai întrebat cît ar dura în mediu lecuirea completă de miopie. Ideea care mi-a atras atenţia acolo este următoarea: Majoritatea oamenilor sunt orientaţi spre rezultate şi de obicei rezultate rapide. De aceea mulţi oameni ar prefera mai degrabă ochelarii sau lentilele de contact sau şi mai nou - operaţia LASIK, decît să încerce să-şi recapete vederea normală în mod natural. Ochelarii şi lentilele de contact nu înlătură cauza, ci tratează doar simptomele.

CUM SE MANIFESTĂ VEDEREA CLARĂ

            Cu cît practici mai mult Metoda Bates cu atît sclipirile de privire tot mai clară vor fi observate. Iată de exemplu cum se manifestă la mine vederea clară. Cea mai interesantă senzaţie este că ţi se luminează la periferia cîmpului vizual, este ca şi cum s-ar însenina cerul după ce norii se dau la o parte. Această luminare se observă şi în centrul cîmpului vizual, dar este mult mai accentuată la periferie. Aceasta se întimplă mai ales dacă sunt afară şi ma aflu în mişcare, de exepmlu, merg pe drum şi în special cînd este soare afară. Privirea centrală imediat devine ascuţită şi pot vedea în depărtare cum n-aş fi putut să văd în ochelari niciodată. Această percepţie de înseninare , în special la periferie este însoţită parcă de o uşurare, aş spune chiar răcorire a minţii/creierului. Nu ştiu dacă pot să redau exact în cuvinte asta. Dacă v-aţi spălat vreodată capul cu vre-un şampon mentolat sau ceva de genul acesta atunci vă puteţi da seama, e ceva asemănător, dar mult mai discret desigur. De foarte multe ori sclipirile de vedere clară, prelungite sunt însoţite de o uşoară  lăcrimare mai mult sau mai puţin pronunţată, dar nu se manifestă întotdeauna. Aşa cum am observat eu, cu cît eşti mai relaxat mental cu atît lăcrimarea e mai rară şi mai puţin intensă în momentul cînd se manifestă vederea clară. În momentele în care persistă senzaţiile de înseninare la periferie şi răcorire a minţii, de care am menţionat mai sus, lăcrimarea nici nu apare - mintea şi ochii sunt perfect relaxaţi în acele momente.

             O altă denzaţie perceptibilă în momentele de vedere clară  este mişcarea sacadică a ochilor/globilor oculari - un fel de tremurat, vibrat foarte scurt şi rapid şi în acelaşi timp discret. Asta este desigur în acord cu principiul mobilităţii, pentru că ochii sunt presupuşi să se mişte pentru a vedea clar, iar aceste mişcări ale ochiului normal sunt atît de rapide şi discrete încăt abia pot fi observate. Dacă nu mă greşesc, Bates menţiona că ochiul face cam vreo 70 de micro deplasări/mutări pe secundă.

             Un alt lucru care se manifestă este iluzia mişcării obiectului care este privit şi a întregului cîmp vizual. Obiectul privit, dar şi intreg cîmpul vizual par să se legene, mai ales în direcţie stînga - dreapta. Bates vorbea despre necesitatea de a ne imagina că lucrurile sunt mobile, că ele se mişcă  pentru a induce starea de legănare ("swing") a minţii şi a ochilor, stare care este normală pentru ochii care văd bine. Această stare Bates a numit-o "Balansare Universală" (din engl. "Universal Swing") - atunci cînd toate lucrurile privite se leagănă într-un ritm lent, constant, uşor.şi devin perfect clare.

             O altă senzaţie curioasă care se manifestă în momentele cînd ochii sunt relaxaţi şi văd clar este senzaţia la nivelul muşchilor extraoculari care se află mai aproape de nas: Parcă un fel de gîdilat uşor şi plăcut, parcă un fel de uşurare.